
Pentru voi, bărbații care urâți femeile, spectacolul Don Juan (Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara) este numai bun de vizionat. Dacă vă scufundați în mitul personajului veți vedea că Don Juan este un lider în domeniu, omul acesta a ajuns să urască toată specia femeiască! Așa spune: am ajuns să urăsc toate femeile! Acum, eu, nu-mi dau seama dacă aceste cuvinte chiar au fost puse de către Max Frisch în replica personajului sau i le-a băgat din burtă regizorul Ion-Ardeal Ieremia. Oricum, nu mai contează…
Bine, acum vine întrebarea: păi și de ce le-a sedus pe toate care i-au ieșit în drum? Acesta este un mister căci, eu cel puțin, nu-mi închipui cum cineva se autodistruge singur. Le-o trage, le-o trage tuturor iar apoi constată că de fapt și-a construit propria capcană. A ajuns să se căsătorească și, culmea, să aștepte un copil!
Supliciul pe care și l-a construit Don Juan de unul singur este redat chiar înspre final. Când stă la masă cu soția lui și nu există nico vorbă de ceartă, niciun gând murdar, ce mai, o dragoste, o căsnicie în care „fiecare-l umilește pe celălalt cu bunăvoința lui!”
Voi, care urâți femeile, care detestați căsnicia, fiți liniștiți! Nu există dovezi care să arate că acest personaj chiar a existat în realitate. Iar pe cale de consecință, nu există căsnicii perfecte! Ca cea în care sfârșește Don Juan.
Despre femei cu misoginism și nepăsare
Cei cărora le sunt indiferente femeile pot fi liniștiți. Acestea sunt doar niște ființe care fac copii. Fac scandal și se ceartă între ele, seamănă cu un cârd de gâște. Se bat pentru iubitul lor chiar dacă sunt în doliu, își rup hainele de pe ele. Sunt nebune! Ele există pur și simplu. Iar când vor să-și depășească statutul de târfă, atunci se îndrăgostesc și sunt izgonite din bordel. Chestia asta seamănă cu alungarea Evei din rai…
Iar voi, ăștia care iubiți femeile, aflați că ați pus-o! Don Juan este femeie! Serios, am rămas cu gura căscată când am văzut că roul principal, adică Don Juan, este jucat de o femeie. (De actrița Claudia Ieremia) De aici până la seducția bolnăvicioasă agresivă și destructivă a bărbaților (pe principiul viceversa) nu e distanță decât de un bilet la teatru.
Și ca să liniștesc pe toată lumea, Don Juan nu a murit. Nu este în iad. Este bine mersi. Și-a înscenat propria moarte pentru a scăpa de toate amantele care-l urmăreau să-i ceară scototeală. Dar, cum am spus, a devenit captiv în cea mai imposibilă căsnicie care și-o poate imagina cineva, aceea în care nu te cerți, nu vorbești urât, de fapt fiecare iubește pe celălalt.
Pentru cei care vor să meargă la Don Juan, la Naționalul din Timișoara, trebuie spus că nu vor avea parte de atmosfera spaniolă din evul mediu, de la Sevilla sau Madrid. Nu, este un spectacol adevărat, cu fum alb artificial, cu monitoare și camere video. Apar măști și capete încornorate, hidoase, schelete și spaime. Unii ar zice că e înspăimântător…
Max Frisch un profet reformat?

Max Frisch (1911-1991) este autorul moral al acestei piese. Este ultramodern, ultraradical și o coabă rea. Întreaga lui scriitură este măcinată de întrebări existențiale. De fapt, toată opera îi este clădită pe această muchie, a dependenței de femei, a întrebărilor de genul „cine sunt eu și ce dracu’ vor ele!?”. Personal, mă mir că nu s-a sinucis.
Pentru a-l înțelege însă pe Max Frisch ar trebui să vă raportați la locul de unde vine. Unde s-a născut, unde a copilărit, unde a trăit, unde a studiat și de unde a plecat și se va întoarce mereu: la Zurich. Orașul helvet este dominat de idei revoluționare (sau reformatoare, protestante, cum doriți) în materie de religie. Este locul de a unde a pornit reforma lui Zwingli.
Iar în acest sens, pentru a înțelege mai bine atmosfera din Zurich dar și a zonei urbane helvete, trebuie să înțelegeți curentul protestant. Care se opune la toate dogmele ce au fost impuse de biserică de-a lungul secolelor. Puteți căuta documentație pe internet despre aceasta. Sau, dacă vă este mai scurt, încercați să vedeți filmul Zwingli reformatorul. Eu nu l-am găsit pe net, cred că la posturile tv românești nici nu l-au dat. L-am văzut în schimb pe TV5 Monde, în urmă cu câteva săptămâni.
Așa cum Frisch a devenit un reper în dramaturgia modernă, orașul lui natal, Zurich, este unul în ceea ce privește biserica reformată. Chiar se spune că dacă mergi în Elveția, la Zurich, trebuie să vezi neapărat Grossmunster. Aceasta este biserica reformată care datorită lui Zwingli (aici a fost preot) a devenit unul din buricele europene în materie de protestantism.
Revenind la coaba lui Max Frisch, el face prevestiri sumbre în legătură cu rolul femeii și viziunea relației dintre un bărbat și o femeie. Care, din păcate, s-au adeverit. Mă rog, zic din păcate pentru cei mai așa, mai oldie, așa ca mine, care vor ca femeia să aibă vagin natural și nu o gaură chirurgicală. Vezi Conchita Wurst și Miss Olanda 2023. Da, din acest punct de vedere, Max Frisch este un dezastru pentru specia umană, un fel de profet blestemat.
Însă, se pare, Max Frisch joacă rol de demiurg pentru dramaturgie.
Iar pentru toți cei care cred că au o părere despre femeie, îi invit să citească biografia scriitorului. Vor afla că s-a însurat de mai multe ori, cu femei mai tinere cu mult, că a trăit chiar cu una dintre soacre și că era urmărit de serviciile secrete.
Max Frisch a creat însă un Don Juan remarcabil. Care, datorită actorilor de la Timișoara, s-a duplicat în femeie. Păziți-vă…
PS: Sunt opiniile mele. Nu sunt critic și nici profesionist de teatru, vezi Cum era să (mai) pierd un Exod
Sursa Foto cu Max Frisch: De la Comet Photo AG (Zürich) – This image is from the collection of the ETH-Bibliothek and has been published on Wikimedia Commons as part of a cooperation with Wikimedia CH. Corrections and additional information are welcome., CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=59890020