Războiul bisericilor sau cine minte mai mult

blog Timisoara
Blog de Timisoara: Razboiul bisericilor sau cine minte mai mult...

Cu niște ani în urmă am publicat un interviu cu PS Lucian, episcopul de Caransebeș. Numai picioare-n fund mi-am luat, nu de la Prea Sfinția Sa, căci cu părintele am stat la o parolă cât se poate de serioasă. Culmea, de la cei din jurul meu! Că de ce-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep. Da, cred că s-au ofticat vecinătățile mele, neamurile, prietenii și șefii mei, aveau și de ce. Interviul meu era despre reforma în Biserică. Iar subtitlul era unul într-adevăr dureros, adică PS Lucian mi-a mărturisit că nu-i poate da afară pe preoți! Chiar așa am și scris, cu litere mari: Nu-i pot da afară pe preoți!

În fine, cine sunt eu? De ce-mi bag nasul? Cu toate mizeriile m-au umplut. Și-am zis că nu mai public în veci despre chestiile sfinte. Într-adevăr, de ce? Pentru cine și pentru ce? De ce eu? Și are vreun rost?

Dar satana din mine nu doarme.

Biserica veche, nouă, protestantă… marea manipulare

Știți cum este? Trăim vremuri crunte. Războiul din Ucraina este marea noastră încercare, iar felul în care reacționăm la el este o oglindă pentru societate. Or, în aceste condiții, în aceste vremuri grele avem nevoie de lideri. Eu aștept din partea Bisericii să fluture un astfel de drapel! Or, din păcate, în afară de Papă, dar care nici el nu-i spune criminalului pe nume, să fiu iertat, nu prea văd nimic.

Să dai un comunicat de la vârf, să spui că patriarhul kiril este un demisionar moral nu ajută prea mult. Ba chiar deloc. (Datul din gură este totuși pe gratis.) La peste 10 zile de la căderea primelor bombe!? Aș fi vrut ca biserica românească să aibă o altă atitudine. Nu rugăciuni timide, dacă sunt, spuse în barbă. La Catedrala din Timișoara, după pilda cu vindecarea schilodului, predica s-a referit în bună măsură la sculpturi, la anticul Phidias. Ce înțeleg oamenii din asta? Acum, sincer, câți dintre cei care merg la slube au habar cine a fost Phidias?

Bisericile clasice ar trebui să aibă un cuvânt de spus. Unul puternic. Bine că la referendumul lui Dragnea au fost vocale!

În biserică, la slujbe, pe canalele de media ale Bisericii eu unul nu am văzut să fie vreo mare agitație pentru pace. Adică nu am remarcat să fie vreun mare curent de opinie care să se opună războiului. Vorbesc despre ce se întâmplă la firul ierbii, aici, jos, la nivelul oamenilor din „vulg”. Dar trebuie să scot câteva aspecte în evidență.

Deci, câteva întâmplări. Amare și clare.

Mișcările extremiste și propaganda rusească… transmise credincioșilor „protestanți”

Din discuțiile de la Conferința Civică desfășurată la Timișoara în weekendul 2-3 aprilie de către Inițiativa Timișoara, am reținut o teză deosebit de interesantă. Respectiv aceea că printre marii promotori ai propagandei rusești, ai războiului de fapt, sunt cultele neoprotestante care activează în România.

Am toate motivele să iau de bune afirmațiile. Nu doar pentru că au participat câteva nume grele în care am toată încrederea – Cristi Danilet, Sebastian Lazaroiu, Cristian Hrituc, Ovidiu Nahoi, George Ripa, Ioan M.Ioniță. Ci pentru că despre această propagandă pot să aduc și eu o notă.

Vreau să spun că nu doar neoprotestanții care activează în România, ci și cei de dincolo. Adică din Occident și de peste Ocean. Înainte însă să vă spun un lucru: eu nu șterg decât foarte rar pe cineva din lista mea de prieteni de pe Facebook. În general îi păstrez pe toți. De unii mă leagă multe amintiri și chiar dacă nu sunt de acord cu ce spun, nu-i repudiez. Nu-i resping. Nu sunt de acord cu opiniile lor dar atât. Altfel, le vorbesc și îi ascult.

Însă pot să spun că am fost supus efectiv unui asalt. Să mă convertesc la un anume cult. Nu-i dau numele, n-am vreme de pierdut prin instanțe, dar ideea era că să trec la ei. Oameni pe care i-am cunoscut în tinerețea mea, prieteni de-ai mei și care acum sunt în lumea liberă mi-au spus-o de-a dreptul: ce-am eu împotriva lui Putin? Și confirm, cultele protestante promovează cultul lui Putin. Războiul și valoarea omului rus. Nu a intelectualului rus, care este la o distanță enormă față de mujicul etern.

Și ca să fiu sincer, pe mine mă doare că prietenii mei, care trăiesc dincolo, sunt efectiv otrăviți de aceste mizerii. La conferința de la Timișoara s-a definit chiar a fi un fel de trumpism.

Biserica veche, o apă sfințită și ea

Fac parte dintr-un grup (pe Facebook) al credincioșilor de stil vechi de la Mitropolia Slătioara. Am postat și eu o imagine cu o biserică distrusă în războiul din Ucraina și-i îndemnam să se mai gândească și la cei năpăstuiți de acolo. Eventual să spună și ei câte o rugăciune. Am fost surprins să primesc reacții de genul „mănânci rahat”. Sincer, m-a durut. Apoi, mi-au șters postarea.

Am impresia că administratorii grupului fac „curățenie” o dată la câteva ore. Bănuiesc că între slujbe, când intră călugării în chilie. Pagina grupului este ca un ziar de duminică, dar unul din acela pios și liniștit. Nu se întâmplă nimic în afară de rugăciuni. Parcă e deconectată de la realitate. Și în loc de cuvinte încrucișate, cum sunt în ziarele de relax, apar slujbe și îndemnuri la sfințenie. Liniște și pace, războiul nu există…

Până cu nu foarte multe zile în urmă era destul de prezent mitropolitul Longhin, de la Bănceni (Bucovina din Ucraina) Văd că l-au scos și asta este un lucru bun, mă gândesc că se datorează atitudinii acestuia, poziționării lui față de război. Ei bine, pe pagina acestui grup, până nu demult era o postare, a acestui înalt preot, în care Longhin spunea nici mai mult nici mai puțin că tot răul care s-a abătut asupra Kievului este din cauza lor. Adică Dumnezeu îi pedepsește pe ucraineni pentru că acolo s-au adunat toți homosexualii și toate lesbienele, de aceea s-a pornit război împotriva lor!

Îmi place să cred că ÎPS Longhin a fost trecut la index din cauza pozițiilor sale filoruse. Văd că nici pe Youtube nu mai apar ultimele sale reprezentații. Îmi place să cred că există într-adevăr o fractură în biserica ortodoxă și că nu voi apuca să trăiesc sub a treia Romă.

Îmi pare rău că suntem aici. Și mă-ndoiesc că Biserica ortodoxă mai poate să distingă adevărul. Căci înainte de războiul armatelor este războiul bisericilor.

Citește și: