O mașină de lux cu număr de Gorj mi-a spart din nou creierii astă noapte și i-am promis răzbunare stăpânului ei! Nu rețin ce marcă e pentru că automobilele nu-mi sunt hobby decât în măsura în care mă pot duce unde trebuie, după mine ele se împart în mari și mici, pe benzină sau motorină, roșii, albe, verzi etc., ziceam deci că-mi vine să-i fac de petrecanie cumva ei sau bețivului care o conduce. Pentru că se întâmplă tot mai des în ultima vreme să vină individul în miez de noapte, deschide portiera (și când o deschide răcnesc din interior milioane de wați de manele) și coboară abia ținându-se pe picioare. E beat mangă! Nu știu cum drac nu-l oprește nimeni pe stradă, unde naiba sunt echipajele fantomă ale poliției, sau astea mă controlează doar pe mine când ies de la benzinărie?
Pentru că sufăr de insomnii sau pentru că așa mi-e felul, să lucrez de noapte, sunt receptiv la orice se aude pe afară și cum vă spuneam, vine individul, deschide ușa, se ține de capotă și strigă „Hai …cddctyjt!” (N-am înțeles cine tre să hai.) Domnilor, înțeleg să te-mbeți că te-a lăsat femeia și s-a dus cu altul, deși asta poate fi o bucurie, să bei că ai câștigat la pariuri, că ai fentat fiscul, că ai făcut nu știu ce, bea domnule până crapă mațele în tine, dar nu pentru fotbal și lasă-i pe alții să doarmă! Bine, presupun că eu aș dormi noaptea… Și ce mă oftică și mai mult este că individul ăsta vine cu mașina pe sens unic, iar din cauza asta crăp de necaz… El poate dar mie mi-e frică…
Nu pricep cum poate cineva să se-mbete pentru vreo echipă de fotbal, la fel cum nu înțeleg prostia mea de a fuma atâția ani de zile. Cum m-am lăsat de fotbal vă spun acum, aia cu fumatul altădată. Deci, pe vremea când eram fotoreporter sportiv, demult, se făcea că eram la un meci al CSM-ului din Reșița și jucase cu Petrolul parcă, i-a trosnit, ce le-a făcut nu mai știu, țin minte doar că Sdrobiș antrenorul sărise în sus de bucurie și venise fuga în cabina de emisie radio la comentator să-l dea pe Mutică de omul meciului. Acesta a zis ok, dar imediat a apărut președintele Marius Popescu și a zis că nu cumva sunt nebuni? Păi ce, să-i crească valoarea de transfer și să nu-l mai poată transfera la Reșița? (Mutică era, mi se pare, jucător la UTA pe vremea aia, nu mai țin eu minte toate prostiile, ar trebui să caut prin carnețele dar n-am niciun chef acum!) Și uite așa a ajuns altcineva cel mai bun jucător atunci, din cu totul alte rațiuni decât cele de valoare…
Vreau să mai spun că atunci i-am lăsat baltă pe toți, nu m-am mai dus nici la conferința de presă și din ziua aceia nu am mai mers la niciun meci de fotbal, nici măcar spectator! Și mă simt foarte bine! Sunt peste 20 de ani de când eu n-am mai fost la meci la nimeni!
Nervos fiind și din cauza unui clip cu catindatul Robu către „e” și „neelectorii” săi, am băgat în buzunar o șurubelniță și am ajuns fără să-mi dau seama în parcare. M-am îndreptat spre mașina de lux, cocoțată cu două roți pe trotuar. Am mers agale, ca un pierde vară dimineața și am trecut totuși pe lângă autoturism. Devenisem dintr-odată bucuros, extrem de vesel, am mai mers câțiva pași și m-am întors în casă. Cineva mi-o luase înainte! Judecând după numărul de zgârieturi, de scrijelituri care mai de care mai frumoase, era clar că cineva mi-a luat-o înainte. Mai mulți de cineva!…
Așa că-mi păstrez răzbunarea pentru altă ocazie…
