„Am trimis acum vreo opt ani o lucrare de grafică la o bienală în Japonia. La Tokyo. Era o expoziție la care mi-aș fi dorit eu să particip când eram tânără. Grafica era dintre lucrările mele relativ timpurii. Era din anii mei de debut, din anii de frământări interioare, sfârșitul anilor 70. O grafică din vremea aceea când aveam senzația că nu-mi pot da drumul, că nu mă pot descătușa. Când se adunaseră o mulțime de frustrări! Dar, m-au aceptat!”
Acceptarea lucrării Suzanei Fântânariu, o lucrare expusă la vreo 45 de ani după ce a fost creată, este un semn de putere. Și de maturitate. („Premiile contează foarte mult când ești tânăr, dar atunci trăiam în comunism și era desul de greu să poți expune…”)
Frustrarea, combustibil pentru creație
Eu, autorul acestui text, după ce m-am întâlnit cu Suzana Fântânariu, trebuie să mărturisesc încă o dată că nu doar dragostea, admirația, extazul sunt motoare ale creației. Ci și ura și frustrarea, ciuda! Acestea din urmă sunt și ele generatoare de energie. Suzana Fântânariu, ea la rându-i o piesă din arta contemporană românească, mi se pare că obține puterea (și) din frustrări. De fapt a și mărturisit acest lucru când, ieri, în ziua deschiderii celei mai importante expoziții dedicate artei ei, și-a împărțit viața în două: înainte și după 1989.
Suzana Fântânariu: „Înainte de 1989 trăiam într-un mediu feroce!”
Andreea Foanene, curatorul expoziției: „Suzana e un artist de sorginte renascentistă. Viața ei a fost dedicată artei, iar această expoziție este sub semnul cercului, al inelului lui Mobius, matematica și inspirația.”
Filip Petcu, managerul Muzeului Național de Artă din Timișoara: „Înainte de 89 nu puteai să mergi și să expui dincolo dacă nu aveai sub braț un pachet important de compromisuri cu regimul.”
Expoziția „Catharsis la o margine de lume”
Eram curios. De ce catharsis? Ce-are a face Aristotel cu expoziția Suzanei Fântânariu? Răspunsul a venit așa, ca o confesiune: „Arta te purifică, îți dă putere și te ajută să trăiești. Prin artă trăiești. Un artist, odată ce a înțeles un mesaj și că el are menirea să ducă mai departe acel mesaj, el asta trebuie să facă. Prin artă va putea trăi deci. Și astfel se comportă încât să ducă mesajul. Dar nu înseamnă că se va și împlini. Poți aștepta o viață împlinirea prin artă și aceasta să nu vină. Dar măcar tăiești.”
Am înțeles ce e cu catharsisul. Rămâne să pricep care e marginea de lume la care se referă artista…
Summa summarum
Cum spuneam, este cel mai important eveniment dedicat Suzanei Fântânariu. O expoziție retrospectivă pe care o puteți vedea până la sfârșitul lui mai, anul viitor. Peste 130 de lucrări în diverse tehnici; obiecte din hârtie, gravură, grafică, desen, colaje, xilogravură…
Suzana Fântânariu s-a nscut în 15 septembrie 1947 la Baia, Suceava. A absolvit Universitatea de Arte și Design din Cluj Napoca (actuala denumire) în 1976. A fost șefă de promoție pe țară, ar fi putut obține repartiție în orice oraș din România. Însă, a ales Craiova, pe atunci, acolo se făceau niște lucrări de restaurare. În 1986 se mută la Timișoara. Aici va preda la Liceul de artă, apoi va fi printre cei care vor pune bazele catedrei de grafică de la Facultatea de Arte și Design din cadrul UV Timișoara. Se va implica în lucrările de refacere a Palatului Baroc din Timișoara.
Dacă vreți să aflați mai multe despre artistă căutați pe net. Găsiți linkuri suficiente. Veți afla că are 65 de expoziții personale în țară și străinătate. Premii, distincții…
» Suzana Fântânariu: „Seva artei înreține a doua viață a artistului.”
» Spre Timișoara, la Brâncuși, cu plecare din Viena
» Muzeul Național de Artă Timișoara
