Dintr-o pură curiozitate am vrut să văd dacă eu consum ulei de măsline virgin-extravirgin sau contrafăcut. Nu știu ce-mi veni, mi s-a pus mie pata să văd dacă măcar uleiul este original, iar asta în urma unui newsletter primit de la o farmacie naturistă din Timișoara. Farmacistul îmi explica metoda frigiderului, adică prezenta un test pe care să-l poată face oricine ca să-și dea seama dacă și-a cumpărat ulei original sau măsluit. Stați să vedeți!
În acest text eu nu am de gând să dau sfaturi nimănui cum să-și aleagă uleiul și mai ales de unde să cumpere. Departe de mine gândul, mai ales că în materie de gastronomie eu sunt un aproape afon.
Însă ce am văzut și am mai scotocit după aceea, mă refer la informațiile culese, m-a făcut ca de-acum înainte, în ceea ce privește uleiul din propria-mi mâncare, măcar să nu fie de motor de Logan. Măcar atât!
Metoda frigiderului pentru testarea uleiului? Relativă…
Deci, ca să înțelegeți ce mi s-a explicat în materialul video, un ulei de măsline bun are în primul rând o aciditate de 0,3 maxim 0,4. Bun, asta înseamnă că dacă e mai mică, avem de-a face cu un ulei mai proaspăt.
Însă, ca să vă dați seama și mai bine, spune newsletterul primit, ar trebui să-l supuneți la metoda frigiderului. Îl lăsați acolo câteva zile și apoi va trebui să vedeți dacă se solidfică în întregime sau doar pațial. Ideea este că dacă stă câteva zile în frigider, el va deveni dens, aproape solid. Asta înseamnă că e ulei original. Dacă doar o parte din el este solidificată, atunci uleiul a fost diluat cu altceva, eu știu, rapiță, soia, alte uleiuri.
Am cumpărat de la un o sticlă de ulei de măsline. Nici cea mai scumpă și nici cea mai ieftină, așa mai pe la mijloc. Am pus-o în frigider și am uitat de ea. Apoi, când am avut nevoie am scos-o și am pozat-o în contralumină, după cum vedeți. Conform explicațiilor provenite de la farmacia naturistă din Timișoara, uleiul meu este cam două treimi din măsline, restul altceva! Vă dați seama că m-am enervat…
Mă uit pe etichetă și da, mare lucru nu am aflat de pe aceasta. Decât că e îmbuteliat de un SRL din București. Aha, mi-am zis, deci miticii iar și-au băgat nasul, cine știe ce-au făcut!?
Mit sau adevăr, calitățile unui ulei de măsline
Și încep să caut, oare chiar așa ușor se falsifică un ulei de măsline, când vrea și cine vrea? Repet, gastronomia este punctul meu cel mai slab! Și tot căutând eu pe net ajung la concluzia că uleiul de măsline este printre cele mai falsificate alimente din lume. Am înțeles că numai în SUA este o piață cu ulei contrafăcut de 1,5 miliarde de dolari anual.
Conform presei din România, 90% din așa-zisele uleiuri de măsline de pe rafturile magazinelor sunt falsuri! Brrr! Vezi pe Youtube un material de la Observator.
M-am uitat și la Dragoș Pâslaru de la Starea Nației, văd că și el a fost obsedat de chestia asta cu uleiul de măsline. Am ținut minte și că am mai învățat în studenție câte ceva despre grăsimi, așa că vă pot face (și eu!) câteva recomandări. Deci, ce contează cu adevărat sunt câteva elemente:
- în primul rând, ca să știți că aveți de-a face cu o marfă serioasă ar trebui să existe o etichetă de pe care să puteți citi soiul de măsline, recolta, să aveți deci de-a face cu origine controlată;
- aciditatea am spus mai sus, vă indică prospețimea, raportul de acizi grași saturați și nesaturați, să fie un ulei obținut prin presare la rece.
- gustul și culoarea să fie de ulei de măsline!
Vreau însă să vă atrag atenția că absolut totul este relativ! De exemplu, dacă recipientul cu ulei se ține în căldură, la lumină, un an de zile, doi-trei, va avea cu siguranță alte calități când îl veți cumpăra la reducere de preț.
Uleiul de Creta
În urmă cu câțiva ani am fost la o presă din asta de ulei de măsline în insula Creta. De fapt era o mică afacere a unui grec care lucrase în România, nevastă-sa dacă țin eu bine minte a fost contabilă la una din firmele lui Sorin Ovidiu Vântu. (A fost doar o întâmplare, absolut o întâmplare că m-am întâlnit cu ei, nu i-am căutat, n-am știut de ei, pur și simplu m-am nimerit.)
Ei bine, omul, care știa deci românește, mi-a explicat că sunt o mulțime de metode de a falsifica uleiul. Cea mai banală era diluarea lui. Nu le mai țin minte pe toate, eu eram atent la rachiul pe care mi-l servea! Afacerea lui era mai mult comerț, prea puțin ulei făcea, avea un magazin în care vindea tot felul de produse tradiționale hand-made grecești. Amenajase un mic muzeu, cu prese de extras uleiul din măsline. În interior, pentru deliciul publicului ținea chiar un măgar ca să exemplifice cum lucra animalul la presă.
De exponatele acestea mi-am amintit acum, cu ocazia testului frigiderului. Ar trebui să caut prin notițe cum îl chema, dar nu e relevant pentru povestea noastră.
Oricum, rețineți că dacă vă cumpărați ulei de măsline, căutați să obțineți cât mai multe informații. Nu fiți berbeci ca mine care am cumpărat așa, ce mi-a venit în mână, nici ieftin și nici scump!
