Am observat că românii verzi sunt oripilați după apelativele de „țigani” pe care ni le-au strigat bosniecii la meciul de fotbal de la Zenica. Vreau să spun că absolut întâmplător am deschis tv-ul pe meciul de fotbal, cine mă cunoaște știe că fotbalul nu mai e pasiunea mea de multă vreme și am auzit și eu scandările. Am remarcat și indigarea comentatorilor. Păi, ce, abia acum află că suntem țiganii Europei!? Până acum pe unde au umblat?
Citesc în presa românească, aceea mai puțin atinsă de „flagelul linsului” dar totuși atinsă, că suporterii români în drumul lor spre Bosnia s-au pozat cu frații lor sârbi în fața unei biserici. Biserica nu este una oarecare, asta vă spun eu, ci Catedrala Sf Sava din Belgrad, iar pe bannerul din fața lor se înțelege că e vorba de o nouă frăție ortodoxă. Pe mine mă miră amețeala fanior români, or fi ei ultrași, dar ce, sunt ortodocși pe stil vechi? (Căci sârbii sunt…) Păi asta ar fi foarte grav, căci n-ar fi decât un alt simptom al statului cu fundul în două luntri al ortodocșilor fotbaliști. În fine, eu nu văd în frăția asta decât un mare pericol, așa cum era și este Frăția Musulmană în Egipt.
Și mai aflu și că românii aveau un banner imens prin care elogiau pe Mladici eroul european, știți care, cel care era supranumit „măcelarul”, cel acum condamnat la închisoare pe viață pentru masacrele împotriva bosniecilor.
În fine…
Altceva vreau eu să vă spun, că noi suntem țiganii Europei din vremuri imemoriale și ar trebui să ne preocupe asta, de asemenea cum să ai o echipă de fotbal valoroasă, nu mizeriile pe care ți le strigă spectatorii. În fond spectatorii bosniaci n-au făcut decât ce fac specatorii români, fotbalul a devenit un izvor de ciobănisme, de limbaj suburban și de lideri mai mult decât îndoielnici. Știți voi foarte bine ce spun, la ce și cine mă refer…
Novinarul din Rumunia
În 1998 când intram în Prefectura din Priștina aveam o recomandare de la Consulul Iugoslaviei de la Timișoara de atunci, nu-i mai rețin numele. Și cu recomandarea aceasta m-am dus la secretara indicată să o rog să mă ajute să-mi găsesc o gazdă mai bună, să nu fiu nevoit să trag la hotel, pe atunci cred că și era unul singur. Și o găsesc pe secretara respectivă, îi dau acreditarea și recomandarea și zice să aștept puțin să vorbească la telefon cu o persoană care dă în chirie.
Secretariatul avea un fel de pult îmbrăcat în lambriuri, eu așteptam și o vedeam cum formează numere de telefon. Pe vremea aceea telefoanele mobile erau la început, așa că închipuiți-vă nște telefoane clasice, cu sonerie cu clopoței ca la ușa de la intrare din vechile apartamente. Și o aud cum vorbește cu unul cu altul se aud și vocile celorlalți sau celorlalte cu spun că n-au camere, nu mai au și în cele din urmă aud limpede cum o duduie îi spune secretarei că nu-i trebuie ei novinar de la Rumunia, nu-i trebuie țigan în casa ei! Și bineînțeles că m-am cazat la hotel…
Iar ca să înțelegeți lucrurile pe deplin vă reamintesc că pe atunci administrația din Kosovo era preponderent sârbească, unul din motivele de fricțiune dintre sârbi și kosovari. (Chestia asta cu frăția dintre poporul român și cel sârb mie mi se pare o prostie, o gogoașă, nu cred în asta.)
Așa că dragilor, de ce vă faceți că nu pricepeți că noi chiar suntem țiganii Europei? Oare de ce? Cred că fiecare dintre noi știe despre ce e vorba. Nu mă refer la etnie, n-am nimic cu etnia rromilor, nu vreau să înțelegeți asta, este doar o imagine fidelă a ceea ce demonstrăm noi că suntem, noi ca nație românească. Nu suntem glorioși, n-avem coifuri de aur și ciordim de peste tot și orice. N-aveți decât să vă supărați…
