În urmă cu ceva timp, mergând în vizită la un prieten și spunându-i că mă paște un divorț, povestindu-i și că în continuare voi vota tot cu Fritz, acesta mi-a spus că sunt o „oaie rătăcită”. Că de-asta nu stă nimeni cu mine. Iar în ceea ce privește alegerile mele politice cred că era sincer când mă compătimea, că noi, ăștia, useriștii, suntem cu viziuni deformate, niște elgebetiști și gata, n-are nimeni ce să ne facă! Noi tot cu-a noastră suntem, susținem homosexualitatea, ne e drag de homalăi!
Dar cum măi, îl întreb eu, mă vezi tu pe mine că sunt homalău, ce tot vorbești!? Păi că el tocmai în seara trecută l-a auzit pe… nu-mi aduc aminte pe cine, care susținea că e de acord cu căsătoriile între homosexuali. O fi, nu zic nimic în sensul acesta, dar dacă-mi ceri părerea, o știi, i-am replicat eu, dacă ei vor să se căsătorească e treaba lor, n-am eu nimic din asta! Ba, mai mult, i-am reamintit, mi se pare o soluție logică să existe ceva acte între ei, că mai cumpără proprietăți, poate mai au copii, nu știu, dar să existe niște dispoziții legale în legătură cu bunurile lor patrimoniale. De ce să le ia statul și să n-ajungă la rude de-ale elgebetiștilor cum le spui tu, îi zic eu?
Și mi-aduc aminte că l-am mai întrebat: auzi, știi că am făcut reportaje cu de-ăștia, cu homiștii și cu lesbienele, ai cumva impresia că m-am molipsit?
Nu m-am mai putut înțelege, dar probabil nu din cauza usereului, ci pentru că eram o oaie rătăcită care nu mai crede în Dumnezeu. Așa zicea el, că am devenit un păgân, adică v-am spus definiția mai înainte; eram o oaie rătăcită! Da, cred că motivul pentru care simțeam deja un fel de antipatie din partea lui nu era neapărat chestiunea useristă, ci mai ales despărțirea de nevastă-mea pe care el și soția lui o apreciau în mod deosebit.
Ei bine, din ziua aceea nu ne-am mai văzut! N-am mai vorbit, eu n-am sunat, el n-a sunat. Și ca să fiu sincer nici nu-mi mai păsa. Aveam eu destule probleme, nu mai aveam chef să mai explic încă unuia ce înseamnă să fii userist. Adică elgebetist. Sau ce vreți dvs. Am rămas o oaie rătăcită, adică un ecumenist și un userist ca să fiu mai explicit. Și de-atunci, ca oaie ce sunt mănânc doar iarbă! (N-o fumez!)
Sclipirile mele politice
Mărturisesc că am fost membru de partid USR+. Adică atunci când s-au unit useriștii lui Barna cu oamenii lui Cioloș m-am gândit că se naște ceva nou. Și am zis să intru și eu. Am intrat în partid, în usereplus, din convingere. Eram sătul până peste cap de idioțenia de alianță dintre liberali și pesediști. Eu aveam (și cred că mai am) suflet de liberal, dar stupizenia de alianță uselistă m-a enervat la culme. Așa am decis că e timpul să fac ceva, să mă implic.
Mi-a plăcut aerul de alegeri de-adevăratelea, la primele alegeri din USR+ pe Timiș am intrat în biroul de conducere. Am intrat așa, pe bune, am prezentat un program și a fost votat. Mi-a plăcut asta și mi-a pus la îndoială scârba față de meritocrația din România. Nu am crezut niciodaă că se poate să intri în conducere fără să-ți faci un grup de prieteni, de susținători, etc, știți dvs ce vreau să spun. Eu n-am cunoscut pe nimeni, ba chiar am fost surprins că tinerii m-au votat pe mine, un babalâc în ochii lor.
În fine. După câteva luni am demisionat. Mi-am dat seama că nu am timp și nu vreau să înșel pe nimeni, nu vreau ca alții din organizație să muncească și eu să fiu printre culegătorii de lauri.
Acum nu mai știu cum e în USR, alegeri pe bune, s-a păstrat meritocrația, habar n-am, n-am mai ținut legătura. Dar mi-a rămas o idee așa, că se poate și pe bune.
Și aș vrea să mai spun că am mai avut tentative de a intra în politică. Toate veneau din impulsuri dintr-acestea de supărare, credeam că dacă mă implic voi putea schimba ceva. Mi-aduc aminte că demult, în anii primei tinereți au venit la mine acasă reprezentanți ai partidului regalist, dar am zis pas. Oricât îl stimam eu pe „Coca”, prietenul meu care a venit cu ei, n-am putut s-o fac. Regaliștii mi se păreau atunci niște oameni fără vlagă. Și nu mai credeam că regalitatea va mai ajunge vreodată la putere în România.
Un văr de-al meu, fost primar și-apoi prefect (PSD) aveam senzația că-mi face cu ochiul. Îl știam pe el, că-i om bun, dar îi cunoșteam și pe ceilalți și am zis din nou pas. Mi-aduc aminte că am cochetat și cu PSM-ul lui Adrian Păunescu. Emisarii pesemiști ne-au promis, mie și unui coleg, că ne fac un ziar pe care să-l conducem doar noi. Bine, până la urmă ne-am dat seama că-i vrăjeală și n-a ieșit nimic. Cred că doar au vrut să ne fenteze…
Și un lider țărănist, șef de organizație județeană mi-a spus „hai măi la noi s-o facem cum trebuie!” N-a fost nevoie, săracul a murit de infarct și n-am mai apucat să facem nimic, deși eram doar la faza de idei neîncepute. Am acceptat să discut și am schițat niște idei pentru că ne știam de multă vreme, nu pentru că Pavelescu ar fi un luceafăr.
V-am spus toate astea ca să vă sugerez nu că sunt instabil (sau labil din cauza labiilor), ci că dacă mă prinde cineva într-o stare de entuziasm s-ar putea să aibă baftă cu mine. În orice caz, usereul este singurul partid care până acum m-a agățat.
Satana de lângă voi
Revenind la prietenul meu cu care ne-am abandonat, ar trebui să spun (și pot s-o fac pentru că nu-l veți cunoaște niciodată) că i s-a întors înzecit. Fiu-său este userist! Cred că și cu acte în regulă. Așadar, Dumnezeu nu bate cu bățul!
Altfel, ați observat și dvs că suntem într-o perioadă când a-ți spune părerea, a te exprima public în legătură cu ceva ce nu e la modă (ca și când te duci într-un birt de români verzi și să spui că ești homo), este ca și cum ai face pipi contra vântului. Am devenit toți plini de ranchiună. Dacă ai curajul să-ți spui opiniile într-un loc unde nu sunt agreate, ești imediat ostracizat. Poate luat la bătaie. Am (avut) prieteni antivacciniști, iar eu fiind vaccinat ne-am despărțit. Nu ne mai vorbim.
Dacă religia desparte familii, ce așteptări să avem de la societate!? De la o societate în care jumătate din ea nu pricepe ce citește!?
Articolul acela din Hotnews în care un profesor de istorie este nominalizat că „uite așa arată un userist”, fără ca femeia care-l indică drept un fel de derbedeu, un userist ce mai, fără să-l fi cunoscut măcar, fără să poată spune ceva despre profesor și cu siguranță n-a citit nimic din ce-a scris el, vinovat că poartă cravată și costum, mi se pare relevant în ceea ce ne privește pe noi ca societate. Iar eu, pentru că m-am vaccinat de patru ori împotriva covidului, înseamnă că am băgat pe Satana de patru ori în mine! Acum câțiva ani nu mi-aș fi închipuit asta. Acum, văd că nu numai mie mi se-ntâmplă…
Iar la final vă mai spun o dată că nu mi-e rușine că sunt vaccinist, că am fost membru de partid USR. Și închei cu niște cuvinte care nu-mi aparțin: O soțietate fără prințipuri vasăzică nu le are!… Din această dilemă nu puteți ieși! Am zis…
» Citește un interviu cu un profesor de istorie care arată ca un userist!
