Dacă vrei să știi cum te poate fraieri un funcționar de la Credit-Europe, unul Mihai Grădinaru, și cum trage-n piept vânzătorul de la Domo și o face de parcă te-ai fi născut în Congo și n-ai văzut tastatură în viața ta, iar asta doar pentru că e Vinerea Neagră, ei bine atunci citește textul de mai jos. Și învață din pățaniile mele!
Ultima perioadă a fost una mai tăcută pentru mine. Asta nu pentru că am amorțit ci pentru că m-am mutat. Probabil că știți cum e cu mutatul, fiecare a trecut prin așa ceva, dar eu am pățit o mulțime de chestii, amuzante și mai puțin, dintre care mă voi opri asupra a vreo două, caracteristice pentru societatea noastră despre care trebuie spus că nu ea ne face pe noi ci noi o facem pe ea. Adică, mai pe scurt, ea e cum suntem și noi, ca să nu zic vorba condamnatului ăla care mi-a ucis pofta de mâncare: mâncăm ceea ce suntem! (Nu știu dacă a spus chiar așa, dar pe aici, și sigur e condamnat, iar asta de mânuță cu Felix de la antene…)
Deci, să revin la becalismele mele. Zice nevastă-mea „auzi, dacă tot ne mutăm, hai să ne luăm și-un frigider nou, ba și-un aragaz deștept, ce mama ei, că doar nu mai suntem pe vremea lui Iliescu!” Eu m-am împotrivit degeaba, că mă lasă rece frigiderul ei chiar înainte de a fi la morgă, că n-a plouat demult, că mi se rupe, că degeaba, ea vrea frigider cu aerul nu știu cum și cu aragaz care face cum nu face altul. Bun!
Ne zgâim noi la sculele astea la Domo din Realul de pe Calea Aradului, ne zgâim și ne hotărâm, adică ea decide, așa se face la noi în casă, ne consultăm împreună și hotărăște ea! Dar, se naște viermele în capul meu, de ce să nu întind plata pe câteva luni? Și cum se roia pe acolo pe lângă noi agentul sau funcționarul de bancă sau drac să-l ia dacă știu ce e, tipul ăsta de la Credit Europe, că nu vrem un Card Avantaj? Plată fără dobândă, ce vrem, când vrem… Păi, asta-i soluția zic eu în capul meu!
Urmează o perioadă de câteva zile în care mă sună tipul ăsta, Mihai Grădinaru după cum scrie pe cartea lui de vizită, și mă sună și mă întreabă dacă am obținut adeverința de la locul de muncă. În fine, scanez fișa fiscală și i-o trimit pe mail, el e fericit, ura, sigur că da, aveți venituri mari, se aprobă! Mai vreo trei zile și primiți cardul. Zic eu, ce naiba, e faină viața dacă știi s-o trăiești! Cumperi ceva și plătești în rate fără dobândă… Fain!
Măi să fie, și mă mai sună o dată tipul, auzi că nu răspund cei de la personal la telefon, că nu-i poate contacta! Mă crucesc, cum naiba să nu răspundă ditamai compania la telefon!? În fine, o să-i mai căutăm, zice el. Caută-i nene. Apoi îl resun eu, dar nu răspunde. Sun și nu răspunde. Nimic. Mai du-te dracului zic eu în gândul meu. Și trec zilele…
Într-un sfârșit, mă duc la Iulius Mall unde au ei sediul și-i întreb, care-i treaba? Nu răspunde nimeni la telefon, zic ei. Nu ne poate confirma nimeni că lucrați. Băi fraților, sunteți … Și plec. O iau pe Mărioara de mână și-i spun să-și aleagă frigiderul și aragazul și să terminăm circul, plătim cu banii jos. Ea, nu! Acum are altă idee, să cumpărăm de Black Friday, online că totul e mai ieftin, dacă tot am așteptat două săptămâni, o zi două nu mai contează. Așa să fie…
Vine ziua cea fatidică și se pune Mărioara mea și-și alege sculele, le plătește online și zice că e gata, mergem la magazin să le luăm. Adică aragazul îl băgăm în mașină, că așa am făcut comanda, iar frigiderul ne vine acasă. Am dormit și eu o noapte liniștit de grija utilajelor din bucătăria cea nouă, ea nu mai zicea nimic, era mulțumită cum sunt femeile când le dai un sucitor nou.
Ajungem la Domo. Scoatem printul cu confirmarea comenzii de către Domo, confirmarea plății de la bancă, ăia se uită la noi și zic că ei nu știu nimic. Că să dăm telefon la Call Center! Da, e real, tranzacția e-n regulă, dar ei n-au în sistem nicio comandă. Adică e și nu e, cam așa ar veni. (Eu știu ce s-a întâmplat, idioții au vândut aragazul Mărioarei și acum dau din colț în colț, că noi nu știm de unde am comandat, că nu știm ce am cumpărat, chestii din astea slabe… de parcă noi am fi proștii și ei deștepții!)
Păi de ce să dau eu telefon la Call Center? O fetiță zice că se duce ea să dea telefon. Ok. Și așteptăm la calculatorul unde ne-a lăsat. M-am plictisit. Am ieșit afară și Mărioara zice, uite, vezi, body-guarzii ăia au venit pentru noi! Aha, deci acolo s-a dus vânzătoarea să dea telefon? Să cheme brutele? Păi, în cazul acesta, mă voi duce la Protecția Consumatorilor. Carevasăzică așa-și tratează clienții cei de la Domo. Cu comenzi neonorate și ridicări de umeri și „bărbați” musculoși. Ok. Iar pe nenea Mihai Grădinaru l-am văzut din nou pe acolo căutând alți mușterii pentru cardul lui avantaj. A ridicat din umeri, că nu răspund ăia la telefon. Lasă nene, vorbește pe șleau, nu mă încadrez în condițiile voastre și gata, nu e supărare.
Body-guarzi brutele negre își strîngeau în palme spray-urile din dotare… Niște tâmpiți!
