Cătălin Ranco Pițu este procurorul militar, fost șef al parchetelor militare de pe lângă ICCJ, care a semnat rechizitoriul din dosarul revoluției. De fapt era vorba de peste 3000 de volume și și-ar fi dorit să aducă în instanță numele grele ale revoluției. A lucrat la dosar începând cu 2016. A acuzat-o pe Lia Savonea că a blocat totul și nu a permis judecarea. Practic, nu se mai poate face nimic. Totul este închis. Acest articol este scris pe baza cărții lui, a interviului și discuțiilor cu acesta, precum și prin metodele mele de investigație. Intenționez să mai public câteva articole pe tema revoluției.
La pagina 366 a cărții „Ruperea blestemului” se găsesc informații despre moartea militarilor de pe Dealul Lupacului din Reșița, în timpul revoluției din 1989. Au murit ca proștii, trimiși la moarte de o grupare fără scrupule, mă refer la cea condusă de Ion Iliescu. Fostul președinte și oamenii lui au făcut acest lucru pentru a-i „aburi” pe români și ca să încerce să justifice preluarea puterii.
Intenționez ca pe parcursul câtorva postări să dezbat câteva idei despre ce a însemnat de fapt trecerea de la un sistem totalitar la unul democratic.
Armata a încercat să mușamalizeze mini-războiul fratricid
Deci, prin 1997, când s-a făcut o restructurare în armată, asta însemna că sunt dați oameni afară, sunt mutați, desființate posturi, cam ce se face în situații din astea, la Parchetul Militar din Timișoara vin câteva cadre de la unitatea de rachete din Reșița, fost UM 01929. Cea de pe Dealul Lupacului, reșițenii știu despre ce vorbesc. Aceștia reclamă că sunt mutați și dați afară, iar cei care au făcut crime la revoluție sunt menținuți. Mai mult, au fost și avansați!
Procurorii au făcut cercetări și s-a ajuns la procese. Doi militari, autorii crimelor, au fost condamnați la câte 15 ani de închisoare. Au executat deja.
Pe scurt, în 22-23 decembrie, cei care au murit la Reșița, la unitatea de rachete, au fost împușcați de camarazii lor! Un fel de război fratricid dacă vreți. Așadar, eroii care au deja înălțat un monument ce le cinstește memoria pentru că au luptat cu teroriștii, cu arabii, rușii, ce-or mai fi fost, au murit împușcați de colegii de regiment. Și ca să fim drepți până la capăt, nu au fost eroi ci au murit fiind împușcați pe fondul stresului determinat de presupusele atacuri teroriste.
Deși ni s-a spus că au fost teroriști, aceasta este o minciună gogonată. Nu s-a găsit nicio singură dovadă că au existat teroriști. Nici la Reșița, nici în alte locuri din România.
Cartea albă a participării armatei la revoluție – o gogomănie!
Că această „carte” este plină de minciuni și omisiuni o spune chiar Nicolae Spiroiu, fostul minsitru al apărării în perioada 1991-1994. Astfel, acesta declară în 1993, în fața comisiei senatoriale care se ocupa cu inestigarea evenimentelor de la revoluție, că datele din lucrare, adunate și puse împreună de un colectiv de la nivelul statului general major, ar trebui luate cu foarte mari rezerve, deoarece el știe că nu sunt adevărate.
Spiroiu argumentează cu istoria evenimentelor de la Brașov, unde el a fost comandant și înțelege absolut normal că printr-un canal de 10 cm diametru nu ar fi putut veni teroriști! (Nu mai țin minte dacă a scris că 10 sau 15 cm!) Spiroiu mai spune, cel puțin despre un caz, că soldatul respectiv a murit din cauza neatenției unui camarad. În dormitor, fiindcă dormeau cu armele sub pernă și erau stresați cu teroriștii. Deci, cu respect pentru cei morți, aceștia nu pot fi eroi, căci au murit ca proștii, fără să fie vinovați sau activi! Dormeau.
Teroriștii străini nu au existat.
S-a vehiculat chestia asta cu teroriștii, că au venit rușii și arabii și atacau unitățile militare. Cătălin Ranco Pițu povestea că a luat la puricat toate intrările în țară în ultimii cinci ani, de dinainte de 89 evident. Culmea, în acel an, comparativ cu anii anteriori, au intrat mai puțini ruși în țară. Ok, ce naiba îi apucase pe ruși să vină în România în acei ani?
Procurorul Pițu spune că lucrurile sunt mai simple decât par. Era vremea glasnostului și a perestroikăi iar rușii își făceau concediile la Adriatica. Anii aceia de sub Gorbaciov, cu un anumit grad de libertate și prosperitate în imperiul sovietic, aveau să aducă (să grăbească) sfârșitul URSS-ului, cea mai mare catastrofă geopolitică în opinia lui vladimir putin.
De regulă mergeau pe sus, prin Bucovina, apoi Budapesta și ajungeau în paradis, respectiv fosta Yugoslavie. De unde, după ce-și făceau damblaua, se întorceau prin România iar o parte consistentă dintre ei intrau în țară pe la Naidăș, Moravița, Gura Văii.
La Reșița, atacul teroriștilor a fost o cacialma
Cine ar vrea să știe mai multe despre atmosfera din timpul revoluției de la Reșița și presupușii teroriști, ar putea să studieze o serie de articole publicate în Express de Banat în luna ianuarie a anului 2017. Însă, în opinia mea, între evenimentele descrise acolo și concluziile cărții lui Cătălin Ranco Pițu, există o mare discrepanță. Ca să nu mai spun de o perspectivă absolut opusă.
Astfel, din seria de articole semnate de Eugen Cotarcea și care se referă tocmai la derularea evenimentelor din decembrie 89 de la Reșița, rezultă că nu există niciun vinovat, nu există niciun condamnat. Chiar acesta este „chapeaul” seriei de articole cu extrase din declarațiile celor care au partiipat în mod direct, că există morți dar nu și vinovați.
Cartea „Ruperea blestemului” răstoarnă însă multe din ce știam despre „morții de la rachete”. Sunt enunțate câteva adevăruri care nu cred că pot fi combătute. Or, mă tem, în loc să clarifice niște lucruri, iată că acestea par a se complica. Dacă în 97 s-a început ancheta asupra cadrelor vinovate de ucidere, cum de în 2017, ziaristul Eugen Cotarcea spunea că nu există niciun vinovat!? (Dacă știa de un proces în derulare am convingerea că ar fi pomenit de el!) Cum de la 11 decembrie 2025, Cătălin Ranco Pițu spunea că vinovații și-au executat deja pedeapsa, respectiv 15 ani de încisoare cu executare?
Să-mi fie cu iertare, eu nu înțeleg. Voi reveni însă pe acest subect.
În altă ordine de idei, devine foarte clar de ce este nevoie de adevăr. De ce trebuie să știm o dată pentru totdeauna ce s-a întâmplat. Să știm ce avem de făcut și să predăm copiilor din școală. Ca să știe și ei și să nu mai spună că înainte era mai bine.
Citește și Despre Lia Savonea și pensiile speciale. Cătălin Ranco Pițu nu crede în coincidențe
Voi reveni
