Sintagma de Grand Tour se referă la un fenomen cultural care a „atins” elitele din Europa secolelor XVII-XIX. În fond, era o călătorie de contact și asimilare de cunoștințe despre lume la modul general, arhitectură, istorie și civilizație, despre artă în special. Destinația era cel mai adesea Franța (Paris obligatoriu), Elveția, Italia. și durata totală a călătoriei putea să dureze de la câteva luni la câțiva ani. Cine făcea un astfel de parcurs avea deja o altă poziție și locul în societate, în înalta societate, era mult mai ușor de obținut și mai solid ancorat.
Se făcea Grand Tour pentru a dobândi rafinament. Nu erai erudit cu adevărat – în special în zona artei și a istoriei – dacă nu mergeai măcar o dată într-un Grand Tour. Cei care parcurgeau un astfel de traseu nu erau fitecine ci, așa cum am spus, făceau parte dintre elite. Aveau așadar bani.
Expoziția de la Timișoara – Fragilitatea eternului, de la Pompei la Grand Tour și până astăzi – tocmai pe o astfel de călătorie se bazează. Un Grand Tour al lui Ormos Zsigmond, întemeietorul de facto al Muzeului de Artă din Timișoara și al Muzeului Banatului. De fapt, unul extins pe durata mai multor ani și a mai multor călătorii. Am putea spune că întreaga viață a lui Ormos Zsigmond este un Grand Tour cu vedere dinspre răsărit către Occident.
Când veți merge să vizitați expoziția, veți constata cu siguranță că pe un loc important se află chiar tabloul lui Ormos.
Fantastica viață și moștenire a lui Ormos Zsigmond
Ca să faci un Grand Tour ai nevoie așadar de bani. Ormos i-a obținut exploatându-și propria nenorocire, dacă ne este permis să spunem asta. Ormos Zsigmond (născut 1813 la Pecica – decedat la 1894 în Budapesta) avea origini nobiliare. A avut pregătire juridică și a lucrat în administrația publică la Recaș și Buziaș. Însă a fost și deputat în Parlamentul de la Budapesta.
Perioada de maturitate a vieții lui Zsigmond poate fi catalogată ca fiind eminamete culturală și științifică. A publicat texte despre istoria artei, a fost colecționar de artă pasionat iar colecția sa a fost donată societăților precursoare ale muzeelor din Timișoara.
Revenind la anii tinereții, înfrângerea revoluției de la 1848 i-a adus o condamnare și încarcerare în închisoarea de la Timișoara. A fost aminstiat în 1850 dar având interdicție de a se manifesta politic, în funcții publice. Prin urmare, în 1857 decide să se autoexileze. Astfel, își vinde toate proprietățile și pleacă în călătorii în Occident. În ceea ce privește firul expoziției de la Muzeul de Artă din Timișoara, ar fi de interes să spunem că a călătorit în zona Napoli și la Pompei în 1865 și 1872.
L-a cunoscut pe Giuseppe Fiorelli, unul dintre fondatorii arheologiei moderne. Fiorelli este cel care a revoluționat tehnica excavațiilor arheologice, fost responsabil cu săpăturile de la Pompei între 1860 și 1875. Conservarea trupurilor care au căzut victime curenților piroclastici i se datorează.
Arheologii au observat în timpul săpăturilor goluri (cavități) în stratul de cenușă întărită. Aceste goluri erau, de fapt, spațiile rămase după ce țesuturile moi ale corpurilor umane sau ale obiectelor organice (precum lemnul) se descompuseseră, lăsând scheletul în interior și o matriță goală a formei exterioare. Fiorelli a avut ideea de a injecta cu grijă ipsos în aceste cavități prin mici orificii. După ce ipsosul se întărea, arheologii îndepărtau cu grijă cenușa vulcanică din jur. Astfel se relevau mulaje care surprindeau pozițiile finale în care oamenii și-au găsit sfârșitul.
Pe baza călătoriilor lui la Pompei, Ormos Zigmond a scris o carte, respectiv „Ruinele din Pompei” și a fost publicată în 1879 la Timișoara. Face referire la ea în „Amintirile” lui (scrise între 1855-1888) și a fost găsită în depozitele Muzeului de Artă din Timișoara. Cartea este de fapt pretextul expoziției, care scoate la lumină piese care nu au mai mai fost văzute niciodată de către public.
Managerul muzeului, Filip Petcu, a reușit să obțină pentru această manifestare opere de artă și exponate de la muzee di Italia precum și de la colecționari de artă. Remarcăm încrederea de care beneficiază dl Petcu și implicit orașul Timișoara.
Cum să vezi expoziția de la Muzeul de Artă din Timișoara
Expoziția trebuie văzută cu calm. În liniște. Luați-vă timp și citiți materialele explicative, admirați exponatele. Am să vă redau câte ceva din ceea ce s-a spus la deschidere. În ordinea în care au vorbit.
Expoziția reunește peste 100 de piese care nu au mai fost expuse niciodată împreună, unele nemaifiind ciar deloc văzute de public. Sunt piese originale, de patrimoniu… provin din muzeele cu care am colaborat pentru această expoziție sau din colecții particulare. Faptul că ne-au fost împrumutate dovedește câtă încredere oferim deja partenerilor noștri… Suntem mândri și bucuroși că am colaborat cu cele mai prestigioase instituții italiene. Respectiv Museo Archeologico di Napoli, Museo Nazionale di Capodimonte, Certosa e Museo di San Martino, Museo Nazionale della Ceramica Duca di Martina, Galleria Nazionale d’Arte Moderna e Contemporanea din Roma, Museo nazionale Castel Sant’Angelo și Galleria Lia Rumma. De asemenea, în expoziție mai avem și piese din colecțiile Muzeul Național al Banatului, Biju Gallery, Colecția Bogdan Vlăduță…
Această expoziție s-a deschis într-o perioadă dificilă, când de peste tot ni se spune să tăiem, să tăiem… fondurile desigur! Noi, însă, vom continua să investim în cultură, chiar dacă efectele acestor investiții nu sunt vizibile imediat… Expoziția dovedește inclusiv faptul că Muzeul Național de Artă Timișoara a câștigat experiență în gestionarea marilor proiecte expoziționale…
„Fragilitatea eternului” reprezintă cea mai înaltă afirmare a legăturii istorice și culturale dintre Italia și România. Această împletire de mituri și amintiri este mai mult decât un eveniment expozițional, este dacă vreți și un preludiu la Anul Cultural România-Italia 2026…
Trebuie să privim dincolo de catastrofă, să trecem peste tragismul situației. Să vedem metafora. Conservarea atât de bună a Pompeiilor este de fapt o șansă, trebuie să valorificăm tragedia pentru a cunoaște viața din trecut, surprinsă în această încremenire…
Partenerii expoziției: Camera dei Deputati Commissione Cultura; Direcția Generală pentru Muzee – Italia; Ambasada Italiei la București; Ambasada României în Republica Italiană, Malta și San Marino; Inspectoratul de Jandarmi Județean Timiș; Consolato Onorario d’Italia a Timișoara; Istituto Italiano di Cultura Bucarest; CNR UNESCO; Universitatea Politehnica Timișoara; Universitatea de Vest din Timișoara; Facultatea de Arte și Design; Universitatea de Științele Vieții “Regele Mihai I” din Timișoara; Direcția Județeană de Cultură Timiș; Aeroportul Internațional „Traian Vuia” Timișoara; Inspectoratul Școlar Județean Timiș; Asociația Festivalul Baroc; Asociația TM 2023; Direcția de Prestări Servicii Timiș; Societatea de Transport Public Timișoara; Timpark; Televiziunea Română Timișoara; Curatorial.ro.
Finanțator principal: Consiliul Județean Timiș
Sponsori: Asociația Prietenii MNArT, Camera di Commercio Italiana per la Romania, Cramele Recaș, Helbako, Lutz & Associates, Modvin, Rețele Electrice România, Violette Boutique des Fleurs.
Galerie de fotografii
