Acum, când sărbătorile pascale sunt în plină derulare, ar trebui să ne spunem cu toții vorbele acelea menite a ne aduce puțină bucurie, puțină liniște, să stăm să ne odihnim, să bem un vin și să mâncăm un cozonac. Ar trebui ca urarea „Paște Fericit!” să fie de cea mai mare consistență. Sau, dacă nu suntem credincioși, să ne bucurăm de zilele libere, să-i respectăm pe ceilalți și să-i lăsăm să se bucure ei de Paște. Iar ceilalți, păcătoșii, să le mulțumească măcar în gând că datorită lor, credinței acestora, există zile libere și oferte pentru vacanță de sărbători.
Însă nu se întâmplă așa, după cum v-am spus mai sus, de zilele libere se bucură toți, fie că sunt sau nu credincioși. La fel cum, să fiți siguri de asta, unii se gândesc cum să-i hăcuie pe ceilalți! Unii se gândesc cum să fure de la ceilalți. Unii se gândesc la piși pe capul tuturor.
Așadar, există Paște pentru toți! Într-un fel sau altul…
Dacă însă vom persista în a fi pasivi și a nu merge la vot, acesta va fi ultimul Paște. O să vedeți voi ce fel de paști vor fi de-acum înainte…
Media și oglinda societății
Revenind la viața publică, observăm că mare parte din societate a obosit deja. Vlăguită de tot travaliul acesta la care este supusă de mai bine de doi ani. Suntem din ce în ce mai obosiți de a urmări în permanență ce fac roșii de la putere. Puțini din societate au puterea de a riposta, puțini de a-și exprima revolta față de tot ceea ce se întâmplă.
Ori, în aceste condiții, când doar o mică parte din societate are capacitatea de a riposta la fărădelegi și fărărușini, ar fi nevoie de ajutorul oamenilor simpli. Al oamenilor care în fond sunt cinstiți, al acelora care observă cum ceva nu este în regulă la țara lor. Observă că parcă toate o iau razna, că fratele cu sora lui nu mai sunt deopotrivă, ci se privesc cu ură, se privesc așa pentru că (până acum cel puțin) și-au învățat privirile cu ceea ce vedeau în două feluri de oglinzi.
Oglinzile despre care vorbesc, ca două ecrane, conectate la două antene. Una bună și alta rea. Căci nu prea există nunațe de gri, în zona asta a vieții nu este loc de interpretări; ori ești bun ori rău! Atunci când furi ești hoț. Când violezi nu există doar așa, am violat-o numai puțin, adică ai făcut sau nu! Exemplul cu violul este cel mai bun, pentru tot ce se întâmplă cu societatea asta. Nu există între, ci doar ori, ori!
Copii mari, profesori penali
Să revenim la ajutorul oamenilor cinstiți. Ei sunt simpli și în naivitatea or se gândesc: „Bine, hai să mergem la vot, să oprim violul roșiilor, dacă ziceți că ăștia chiar ne-o trag, mișelește, cum ziceți voi, partea de societate trează, de veghe mereu! Dar haideți să vedem, să vă înțelegem dezgustul, să pricepem de vreți să nu mai fie ăștia la putere și să fie alții!? Ce ăialalți or fi mai buni!? Să vedem totuși…”
Iar oamenii obișnuiți, oamenii de bună credință, ascultă. Iau de bune ce le ziceți voi, noi sau ei, cei care avem puterea de a le zice ceva. Și ne ascultă. Nu se mai uită la latrine, nu mai citesc jurnale și nu mai pierd vremea pe fakenews-uri. Și unde se duc? Păi să vedem cu ce-ar rămâne după ce ar citi hotnews, un articol luat de acolo.
Vă spusesem mai sus, sunt oameni simpli de care ai avea nevoie. Ei nu sunt instruiți să priceapă când cineva își bate joc de ei. Iau de bune ce le spuneți. Și le iau de bune din două motive: fie pentru că sunt ascultători iar educația lor primară le-a spus întotdeauna să pupe mâna și nu s-o muște, fie nu-și pun întrebări, sunt credincioși până-n măduva oaselor. Sau, cum zicea un ilustru fost ministru de justiție, un pesedist (asta n-am înțeles niciodată, cum poți spune că ești ministru de justiție când te pupi în gură cu partidul, oricare ar fi el!?), oamenii educați nu sunt setați să priceapă abuzul. Are dreptate în ticăloșia lui, deși se gândea doar la o anume educație destinată unor anumiți educați…
Marea manipulare
Este vorba despre un articol în care suntem informați ce a spus Florin Iordache despre întâlnirea cu membrii Comisiei de la Veneția. Îl puteți citi aici. Înainte de a vă spune ce am eu cu „autorii morali” ai articolului să vă explic puțin. Să vă traduc articolul. Deci, autorul efectiv al articolului face un fel de trecere în revistă a ce a spus unul sau altul despre evenimentul de mai sus. Că e sursă, că e informație verificată, nu contează, omul atât știe, atât face: relatează ce a spus unul și altul.
Dezinformarea prin presă nu se face însă doar prin a deforma realitatea sau a minți sau a inventa. Dezinformarea se face și prin omisiune, prin a nu spune ceva. Dacă sunteți creștini practicanți știți desigur că omisiunea este un gen de păcat, diferă de acelea care se comit la modul efectiv. Altfel spus, în cazul nostru, al informațiilor transmise prin presă sau omise de a fi transmise, păcatul are o valență extraordinară.
Deci, în opinia mea, cei care scriu sau nu scriu dar ar putea să o facă, pot intra foarte ușor printre cei mai mari păcătoși ai lumii. Cititorii lor sunt niște naivi, niște inocenți, căci nu-și dau seama… Analogic vorbind, asemănarea cu copiii este evidentă. („Lăsați copiii săvină la mine!” Marcu:10.14)
Revenind la autorul articolului citat mai sus, dacă se oprea la a reproduce ce a auzit el că s-a spus despre un anumit subiect, ar fi fost bine. Adică redactorul (sau reporterul, nu știu ce grad are…) ar fi rămas la stadiul de reportofon. Dar nu, el și-a permis să facă educație unui cititor neavizat și credul, de bună cfedință. Unui cititor care crede ce citește căci, nu-i așa, doar citește ce scrie un jurnalist, el scrie ca să pricepem noi. Ori aici intervine trecerea în tagma păcătoșilor.
Sofism de jurnalist
Autorul zice la sfârșitul textului: „reamintim că Florin Iordache declara…” Și face referire la citatul prostiei lui Florin Iordache, că nimeni nu poate interzice Parlamentului să legifereze, că România este stat suveran, etc și bla-bla-bla. Ce înțelege cititorul, acel om cinstit și sincer, neavizat în sforării!? Că Iordache este un om patriot, că este cu viziune despre viitor și legalitate, că își apără țara, etc. Logic, dacă așa-i spune ziarul Hotnews, despre care noi avem impresia că reprezintă cinstea…
Atâta doar că pretinsul jurnalist nu a menționat și că Legislația Europeană este prioritară legislației naționale, că țările membre au obligația ca prin tratatul de aderare să-și adapteze legislația la cea europeană. Dacă tot și-a permis gazetarul să ne reamintească și astfel să ne educe.
Morala pe care ne-o impune jurnalistul este exprimată apoteotic, în finalul textului, căci acolo se pun poantele. Orice banc are poanta la final, căci dacă ai ști-o de la început la ce mama naibii să mai asculți bancul!?
Deci, la final de articol-articolisim, zice Iordache, ne reamintește gazetarul ce trebuie să știm: România este stat suveran! Că se legiferează în concordanță cu Constituția!
Din nou, dezinformarea este evidentă. România, prin tratatul de aderare nu mai este un stat suveran pe deplin, nu are cum, o parte din așa-zisa suveranitate a fost cedată prin aderare. Mai mult, chiar Constituția în spiritul ei spune clar că tratatele la care se aderă sunt literă de lege! Și, atunci, despre ce vorbim!? Despre un imens exemplu de manipulare.
Dacă așa-zisul ziarist se limita la a reda ce a spus unul și altul ar fi fost pace. Nu, el și-a luat libertarea de a mă manipula, de a-mi „reaminti” ceea ce crede el de cuviință că trebuie să știu. Și care este o minciună. Așa se face manipularea.
Q.E.D.
Merg mai departe. În momentul în care tu, ca secretariat de redacție dai drumul la astfel de articole, pot spune fie că ești în slujba manipulatorului șef, în cazul de față PSD, fie ești incompetent pentru că nu-ți dai seama. Așa se produce marea schismă. Cei creduli, manipulați fiind, trec în tabăra roșie. Ceilalți, cei care mai pot spune ceva, vor fi din ce în ce mai puțini.
Cu astfel de exemple de manipulare, unul din miile, foarte curând nu vom mai avea voie să spunem nimic. Cei care am putea, vom sfârși cu pumnul în gură. Și dacă mai stau mult roșii pe capul nostru, acesta va fi ultimul Paște. Penal, al proștilor…
Quod erad demonstrandum! Ultimul Paște…
