Imaginea din deschidere este drumul spre barajul de la Ianova. Gaura aceea este o spărtura într-o veche conductă care trece pe dedesubt. Este foarte greu de oibservat, dacă nu ești de-al locului ai toate șansele să-ți dai în freză. Culmea, din loc în loc sunt indicatoare că acesta este un proiect IPA CBC Romania Serbia. Un program interregional cu fonduri europene. Pentru șoferul obișnuit, ciclistul sau motociclistul care trece pe acolo, nu este important dacă sunt bani europeni sau dacă aparține de „drumuri”. Dacă-și va rupe planetara la mașină sau (Doamne ferește!) vreo mână sau un picior, el va fi convins că acolo sunt bani europeni. Că lucrările au fost măsluite, deh, ce nu se poate în țara asta!
Adevărul este puțin mai nuanțat. Oricâte proiecte, oricâte lucrări se fac, ele nu colaborează unele cu altele. Sunt așa, ca niște alergători bezmetici! Fiecare de capul lui. Oricât de bună ar fi intenția și finalitatea unuia, dacă apare ceva neprevăzut totul intră în colaps. Păi… asta nu ține de noi, asta trebuie să facă…
Promovarea Banatului. Totul până la un punct
Imaginea de mai sus este o captură de ecran de pe un site de turism, de informare, de promovare a Banatului. Face referire la o știre, ceva în legătură cu participarea României la un târg internațional de turism. Sunt absolut convins că nu vă interesează. Asta pentru că știrea e din 2017, iar când am scris textul ne aflăm „deja” în 2021.
Dacă vă uitați la site o să vă dați seama că a fost făcut cu fonduri europene, cu bani de la Guvernele României și Serbiei. Cred că așa este, o finanțare europeană, coparticipare de la guverne. Esențial este că, așa cum știu eu că se fac aceste proiecte de promovare, de frăție… a fost un proiect care s-a făcut, s-au luat banii și gata, nu se mai ocupă nimeni de el.
Ce vreau să spun este că după ce s-au cheltuit banii, produsul rămâne în aer. Adică nu rămâne nimic. Pe cine interesează o știre din 2017? Opinia mea este că dacă se pune în aplicare un proiect, de oricare ar fi el, trebuie să te gândești și la perenitatea lui. La ce se întâmplă mai departe, cine-l duce, cine se ocupă? Altfel, e vorba de bani aruncați.
Da, problema proiectelor noastre este mentenanța. Altfel, stăm bine. Facem proiecte, le punem în aplicare, ne-am încasat banii și la revedere. Despre inutilitatea lor nu mai vorbim…
Proiecte precum clipa. Sau ca ziarul de ieri…
Vreau să spun că tot facem site-uri de prezentare, tot tipărim, facem albume, expuneri, ne ducem la conferințe…. dar finalitatea este zero! De ce? Pentru că lipsește continuitatea. Lipsește perenitatea acelui proiect, lipsește veșnicia dacă vreți. Sau pentru că ele sunt apreciate de oameni care nu se pricep. Adică se pricep, semnează o finanțare.
Cazul site-urilor de prezentare este clasic. Hai să facem un site! Pentru primărie, pentru ONG pentru mai știu eu ce. Site-ul însă doar există, el nu lucrează, adică va fi foarte greu de găsit printr-o căutare cu Google, dacă va fi găsit în cele din urmă.
Problema banilor cheltuiți cu dedicație sau cu proiecte care mor la scurt timp după realizare este că produc risipa. Se pun în operă adevărate sisteme de mâncat bani. Când eram ziarist activ, când erau la modă comisiile de dialog social, am scris odată despre o măsură dintr-asta activă de combatere a șomajului. Și care se concretiza în tipărirea unor pliante! Adică de asta aveau nevoie șomerii, de pliante tipărite de o firmă de casă. (Ce picioare-n cur mi-am luat că mi-am permis eu să iau în derâdere așa o treabă serioasă precum combaterea șomajului!…)
Cu bicicleta peste câmp
Bun, hai să vorbim despre un alt exemplu. Cicloturismul. Fac aproape zilnic ture pe traseul din Ianova spre Herneacova. Traseul de cicloturism pornește din Timișoara și ajunge la Ianova pe malul lacului. Bun, de aici, mai departe, spre Domeniile Herneacova… e pe ghicite! Adică trebuie să ții direcția, să-ți dai seama cam încotro trebuie să mergi. Pentru că indicatoare nu mai sunt.
Deci tot drumul este bine pus la punct până la barajul de la Ianova. Până aici nu ai cum să te rătăcești, dar ar trebui să fii chiar idiot să încurci drumul, chiar dacă n-ar fi indicatoare! Indicatoarele apar însă din nou (brusc și dintr-odată) dincolo de câmp, la Herneacova!
Bun, să presupunem că s-au furat, căci mă gândesc că au fost totuși niscaiva semne de orientare. Dar cine adună gunoiul? Cât de des se face asta? Aici nu se mai poate da vina pe oameni, că ei aruncă la pubelă, dar cine o golește? Acesta este alt semn al lipsei de perenitate. Este așa o senzație de ceva neterminat!
Cum se mușcă încă o dată din țărână
Recent am participat (din naivitate) la programul de bugetare participativă al Consiliului Județean Timiș. Și eu, ca fraierul, deh, ziarist, am spus că în cea mai mare parte, până acum, programele de promovare au fost bani aruncați pe fereastră. Bineînțeles că mi-au respins proiectul, nu se potrivea cu strategia de dezvoltare a județului.
Mă gândesc că tupeul meu nu a putut să treacă neobservat. Cum poți spune despre site-urile Muzeului de Artă Populară, al Muzeului Banatului că sunt prost făcute? Cum mi-am permis eu să spun că au fost bani aruncați dacă informațiile nu sunt găsite cu Google decât cu mare greutate?
În aceste condiții, logic, nu mă încadrez în strategia de dezvoltare a județului. Eu sunt o persoană privată și muncesc pentru bani. Nu-i primesc din finanțări nerambursabile! Ei bine, sunt conștient că am (mai) luat un șur în fund! De fapt doream să îndrept mare parte din greșelile care s-au făcut. Dar cum naiba să primești buget de la oameni care nu înțeleg despre ce e vorba?
A fost ca o cerere de trimitere în judecată: se respinge ca fiind inadmisibilă!
