Dacă sunteți în Timișoara nu aveți cum să nu vedeți Catedrala, este unul din magneții orașului. Probabil că veți intra și îi veți admira interiorul, veți aprinde o lumânare. Dar ceea ce puțini știu este că la subsolul Catedralei se află un excelent muzeu. Axat pe obiecte bisericești de cult, pe icoane și cărți rare.
Poate fi vizitat în mod gratuit între 10 și 17, în afară de duminică și luni. (Detallii despre program le puteți obține de pe site-ul Mitropoliei Banatului)
Sugestie de vizitare
Am avut ocazia să văd muzeul de mai multe ori. Îmi amintesc că mai demult, pentru a putea să-l vizitezi, trebuia să faci parte dintr-un grup de minim cinci persoane, la anumite ore, ceva de genul. Așadar, faptul că acum este cu adevărat la liber, cum se spune, ar trebui să fie un motiv de bucurie. Și încă gratis!
Dacă mă întrebați pe mine, vă spun că merită să intrați. Dar vă dau un pont. Căutați să fiți acolo cam când este monahia dr. Nicoleta Ploșnea, custodele muzeului. Dacă o vedeți înăuntru stați pe lângă ea. Ascultați cum explică.
De ce vă spun toate acestea!? Pentru că este un om pasionat și „tobă de carte”. Știe cam totul despre tot ce se află acolo, chiar mai mult.Vă va face să înțelegeți care este semnificația stelelor de pe o icoană veche bizantină. De ce steluțele sunt albe pe un cer albastru. Veți înțelege care este sensul poziției degetelor lui Isus Hristos din icoana Pantocrator.
Apoi, dacă vă veți mira că unii îngeri sunt îmbrăcați cu cojoace, veți afla și de ce este așa. Care este sensul și cine au fost autorii icoanelor. Evident, autorii la modul generic, căci mare parte dintre icoane sunt pictate de către anonimi și provin din biserici de pe teritoriul Banatului.
Și chiar o să vă placă de această măicuță erudită, o să-i simțiți suffletul pe care-l depune în ceea ce face acolo la muzeu.
Geneza colecției
Bazele colecției a fost pusă de Ioan Popasu, începând cu anul 1886 de către Ioan Popasu, episcopul de Caransebeș. Un prelat a cărui amintire stăruie încă destul de puternic datorită faptelor sale din timpul vieții.
Mai târziu, în anii interbelici, colecția înființată de Ioan Popasu avea să fie sporită prin donații. Aspectul unei colecții muzeale va fi obținut însă în 1968 când Mitropolitul Nicolae al Banatului o pune într-o casă parohială și o lasă la dispoziția publicului. Chiar mai mult, în 1971 aceasta ajunge la subsolul Catedralei.
În esență sunt peste 1200 de piese, cam 100 de cărți rare, dar nu chiar tot este expus. Bănuiesc că o parte se află în curs de restaurare.
Vizita fără ghid
Dacă nu vă veți nimeri în prezența monahiei Nicoleta, atunci vă va fi mai greu. În sensul că și acest muzeu, ca foarte multe alte muzee din România, cade în păcatul lipsei de informații furnizate. Adică veți găsi eticheta cu denumirea obiectului și de unde provine. Uneori și câteva explicații mai ample. Dar oamenii care merg la muzeu vor fi întotdeauna încântați să afle și alte informații. De atmosferă dacă le pot spune așa, de ce se face un lucru într-un fel și altul în alt fel.
În absența unor informații „extra” oamenii se lasă duși după culoare, se uită acolo unde le este atrasă privirea. Și vor scăpa din vedere rolul și sensul unei cărți rare pe care o văd expusă. „Cazania lui Varlaam”, de exemplu, despre care cei care au învățat la școală își aduc aminte că e prima carte tipărită în limba română, la Iași, în 1643. Eu, personal, nu știu dacă cea de la Muzeul Mitropolitan din Timișoara face parte dintre cele 1000 tipărite inițial sau este o copie.
O altă carte despre care am învățat la școală (și pe care o puteți vedea aici) este „Noul testament de la Bălgrad”. Știu sigur că mare parte din conaționalii mei se gândesc la Belgrad din Serbia și nicidecum la Alba Iulia.
În ideea celor spuse mai sus, acesta este și rolul translatoarelor electronice din marile muzee ale lumii. Anume faptul că dacă vrei mai multe informații despre un obiect le afli imediat printr-o simplă apăsare de tastă. Desigur, referitor la acestea se poate pune problema costurilor, dar există și soluții gratis și care se pot implementa fără cheltuieli.
Așadar, cu mult mai multe informații puse la dispoziție, ar fi un altfel de muzeu.
