O fotografie poate fi mărită maxim de 1.2 – 1.5 ori. Asta pe scurt. Adică dacă aveți o imagine bună tehnic și are o latură de 1000 pixeli, ați putea obține cel mult o imagine de 1500 pixeli. Dacă scanați o fotografie foarte bună, care are dimensinile 10×15 cm, cu un scanner bun, veți obține maxim 15 x22 cm.
Cum am spus, acestea au fost, pe scurt, detaliile tehnice de mărire a unei fotografii. Cât de mult se poate mări o imagine. Dar, desigur, există și nuanțe. Despre acestea este vorba mai jos.
De la o poză mică la un tablou
„Vreau să-mi faceți o fotografie mai mare. Ba chiar aș vrea să faceți un tablou din poza asta…” Este una dintre cele mai frecvente așa-zise comenzi. Și mi se arată o poză de buletin care după restaurare să fie cam cât un dosar, adică un tablou. Am folosit cuvintele de așa-zise comenzi pentru că de cele mai multe ori refuz să fac așa ceva. Refuz pentru că după ce înțeleg ce vrea clientul, realizez că nu se poate. Încerc să explic: O poză de buletin nu iese tablou niciodată.
Mă rog, poate am exagerat puțin, nu de fiecare dată e vorba de poze de buletin, dar cam pe-acolo. Ați înțeles ideea. Însă, înainte de a refuza, din discuția cu interlocutorul meu vreau să înțeleg la ce va folosi imaginea. Cum am spus, de cele mai multe ori voi refuza comanda…
M-am gândit că ar fi de folos un text informativ în care să explic problematica legată de reproducerea imaginilor la o scară mai mare decât sunt ele în realitate. Adică mărirea pozelor, cum se spune în limbaj curent.
Experiment cu mărirea unei fotografii
Tehnic vorbind, o fotografie se poate mări de maxim 1,2 până la 1,5 ori. Asta în condiții de calitate, adică fără să se simtă, fără să se vadă pixelii (granulația). Când spun să se vadă mă refer la a fi deranjanți pentru privire. Știți cum e? Închipuiți-vă că vă uitați la o fotografie. Vă place, o apreciați ca fiind corectă. Apoi, luați o lupă, una din acelea cu care se uită ceasornicarii și puneți-o deasupra fotografiei. Veți observa imediat micile imperfecțiuni.
Ceea ce nu vedeați fără lupă, dintr-odată devine foarte evident. Vedeți zgârieturi, fire de praf, puncte albe, puncte negre, tot felul de mizerii. Iar aceste imperfecțiuni sunt cu atât mai multe și mai grotești cu cât aveți o lupă mai puternică. Asta se întâmplă când măriți peste măsură o fotografie, o imagine, oricare ar fi ea și oricât de bine ar fi făcută.
Alt exemplu. Priviți un poster dintr-o vitrină, de la o distanță oarecare, să zicem de la 10 metri. Apoi, duceți-vă lîngă el și priviți aceeași imagine. Veți observa că este compusă dintr-o mulțime de puncte. N-ați făcut decât să simulați mărirea unei fotografii de nu știu câte ori.
Din exemplele de mai sus s-a putut înțelege efectul obținut prin mărirea unei fotografii peste o anumită limită rezonabilă.
Limita rezonabilă la care se mărește o imagine
Care este dimensiunea la care se poate mări o imagine? Limita aceea rezonabilă despre care vorbeam mai sus. Pentru asta să facem încă un experiment. Ni-l putem și închipui, nu e nevoie să mărim fotografii ca să înțelegem.
De exemplu, avem o fotografie de mărimea unei cărți poștale. O scanăm și o imprimăm la dimensiunile unei coli A4. Adică am făcut dintr-o poză un tablou. Acum așezați-le una lângă alta pe masă. Veți observa că imaginea inițială vă place mai mult, e clară, parcă și contrastul e mai bun, în timp ce tabloul e șters, are puncte albe și negre pe care nu le-ați observat pe fotografia inițială.
Dintr-odată nu vi se mai are o idee bună că ați mărit imaginea, vă spuneți că nu a meritat efortul. Este adevărat, din această perspectivă este limpede că nu merită munca.
Să continuăm experimentul. Luați amândouă portretele și așezați-le undeva la vreo 4-5 metri. Dacă sunteți într-o cameră puneți-le de exemplu pe un dulap sau într-o vitrină și duceți-vă la peretele opus, îndepărtați-vă cât mai mult. Veți observa că portretul inițial, fotografia de mărimea unei cărți poștale, va deveni destul de greu de înțeles și veți prefera să-l vedeți pe cel mare. Adică, din această perspectivă, vi se pare mai bun tabloul.
Concluzia este limpede. În această a doua parte a experimentului dvs considerați că de la această distanță imaginea mare este mai bună decât cea inițială. Evident, o iluzie. Dar, în același timp, se demonstrează faptul că omul, pentru a distinge și înțelege lucrurile din jurul lui, are nevoie să vadă obiectele sau ființele la anumite dimensiuni.
Iluzia optică în aprecierea fotografiilor
Așadar, dacă mărim o fotografie și o privim de la o distanță mică, efectul optic va fi acela de neclaritate. Dacă ne îndepărtăm de ea, crește claritatea. Distanța de la care privim imaginea mărită și ni se pare că reprezintă fidel originalul, aceea este limita rezonabilă la care să mărim fotografia.
Dacă nu înțelegem aceste lucruri, atunci vom avea surprize neplăcute, vom aprecia incorect munca celui care se ocupă de fotografia dvs. Acesta este motivul pentru care doresc să știu de ce dorește cineva să mărească o fotografie.
Echipamente foto și scanner
→ Una din condițiile tehnice de care depinde calitatea (inclusiv claritatea) unei fotografii se referă la obiectivul aparatului de fotografiat. Respectiv la calitatea lentilelor. Dacă este Leica sau Tamron. Fotografii adevărați știu foarte bine la ce mă refer.
→ Când scanați o fotografie aveți nevoie de un scanner bun. La scanner este importantă în primul rând rezoluția optică. Nu prețul și funcțiunile echipamentului. De exemplu, vă prezint două echipamente de la EPSON. Un scanner și o multifuncțională. Prețul lor este oarecum apropiat, însă între ce știe unul și ce știe să facă celălalt este o diferență ca de la cer la pământ.
