La Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, în 20 și 21 iulie 2023 s-a jucat „Comedie Infernală”, o piesă scrisă de Michael Sturminger. A avut loc și o conferință de presă cu realizatorii spectacolului, de la care vă prezint câteva aspecte și fotografii. În imagine, de la stânga la dreapta: Ada Hausvater – director general TNTm, John Malkovich, Martin Haselböck – dirijorul Orchester Wiener Akademie și criticul de film Irina Margareta Nistor.
Nu-mi propun să vă prezint o filmografie a lui John Malkovich, aceasta precum și datele personale le puteți găsi pe internet. Nu e cazul să fac (și eu) copy-paste.
Pentru cine nu știe încă nimic despre acest actor (am certitudinea că sunt încă o mulțime de oameni), poate accesa pagina de wikipedia a lui John Malkovich.
Eu vreau să vă transmit felul în care am recepționat această celebritate, atât eu cât și timișorenii. Impresiile sunt așadar personale.
Deci, un articol despre actorul (și omul) pentru care s-au scris câteva dintre cele mai interesante scenarii…
Ochii de ticălos ai lui Malkovich
Cine se uită de aproape la John Malkovich, cel de acum, ar putea spune că vede un bătrân. Cu craniul aproape fără păr, cu peri albi și rari în barbă și mustață. Iar dacă privește atent îi observă o venă care se mișcă sub pielea aproape transparentă de la tâmplă. Cine și-a închipuit, cine a așteptat și s-a pregătit și cine chiar a avut norocul să-i strângă mâna, va simți o palmă uscată, lipsită de zeama aceea dizgrațioasă a transpirației, care te face apoi să-ți freci mâinile de pantaloni.
Asta așa, la prima vedere. Căci după ce începe să vorbească simți forța pe care o are. O forță ciudată, care cred că răzbate din ochii aceia tăioși și adânciți în orbite. Nu are o voce puternică, e mai degrabă calmă și care parcă încearcă să-ți adoarmă simțurile. Asta e, pe John Malkovich l-au prins întotdeauna rolurile care aveau ceva de „psycho” în ele. Acelea în care se poate juca cu mintea spectatorului, cu imaginația și surpriza acestuia.
Personajul George Milton jucat de Gary Sinise spunea despre Lennie al lui Malkovich: tu știi să fii un ticălos care mă ține la foc mic tot timpul! – Filmul „Oameni și șoareci” (1992) ecranizare după John Steinbeck.
„Criminalul”, actorul, omul de azi
John Malkovich, cel de acum, și-a perfecționat puterea, o combinație între glas și privire. Iar ochii, ce culoare au? Eu i-am văzut un fel de albastru spre gri, ceva ca oțelul. Alții spun însă că sunt verzi, unii vor demonstra că e verde-albăstrui, alții verde-căprui. Pe internet veți găsi imagini cu ochii lui, de o culoare amestecată și probabil că nu veți fi sigur niciodată ce culoare au cu adevărat pupilele lui.
Repet, eu i-am văzut un fel de albastru, dar până la urmă culoarea lor poate să fie mereu alta: în funcție de lumină, dacă e dimineața sau amurg, dacă pe scenă draperiile sunt din catifea verde sau vișinie, dacă ai setat balansul de alb la cameră pe lumina artificială sau lumina de zi. (Poate avea și lentile de contact care schimbă culoarea ochilor, la asta v-ați gândit!?) Culoarea este și cea pe care vrei sau poți să o vezi.
Ați putea spune despre ochii lui Malkovich că au orice culoare doriți, nu ați greși cu nimic. Toate răspunsuriile sunt valabile. Fiecare culoare este reală, căci vine din noi. Adevărul se găsește doar în interiorul nostru – filmul „Cochilia minții” (2022), personajul Artistului, o ecranizare a unui posibil cel mai versat criminal din toate timpurile.
Totuși, actorul John Malkovich este un om. Un om cât se poate de real, cu sentimente și trăiri la fel ca noi, ăștia care nu suntem cunoscuți nici măcar pe scara blocului. Malkovich este poate cel mai interesant, poate cel mai celebru personaj care a călcat prin Timișoara anului 2023. Un om pe care fiecare l-a văzut altfel. Sau nu l-a văzut deloc.
Ada Hausvater: spectacolul a fost contractat din fonduri private
Directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, regizorul Ada Lupu Hausvater, are de ce fi fericită! Aducerea în oraș, în cadrul manifestărilor Timișoara Capitala Europeană a Culturii – Timișoara 2023, a spectacolului Comedie Infernală, deja este un succes.
Paradoxal, deși teatrul timișorean este o instituție finanțată de stat, încheierea contractului cu trupa lui Malkovich s-a făcut din fonduri private. Despre aceasta, Ada Hausvater a declarat:
„S-a întâmplat ceva, sper că am reușit să deschidem o nouă eră în finanțarea spectacolelor…”
Martin Haselbock și geneza muzicală a Comediei Infernale
Martin Haselbock este directorul muzical și fondator al cunoscutei Orchester Wiener Akademie. În același timp el conduce și Music Angelica Baroque Orchestra din Long Beach California.
Practic, Martin Haselbock face naveta între Viena și California…
În cadrul acestei conferințe de presă a fost prezentat modul în care s-a cunoscut cu Malkovich… Și cum, de fapt a fost definitivat procesul de geneză al acestui proiect muzical.
Conferința de presă cu Malkovich: cum se vede celebritatea
În opinia mea (și oricum eu așa am fost învățat că trebuie să fac), atunci când mergi la un interviu, la o întâlnire de presă cu cineva, la o conferință de presă, mă rog la tot ce înseamnă să fii jurnalist, trebuie să te pregătești cât mai bine. Să știi cât mai multe despre omul cu care urmează să vorbești, despre manifestarea la care urmează să iei parte. Vei înțelege mai bine, vei ști mai multe și vei putea face un material mult mai bun.
Sunt prea rari oamenii care au o cultură generală atât de mare încât să facă față oricărui tip de „întâlnire ziaristică”! Pe vremea când am început eu presa scrisă… nu erau atâtea mijloace de informare. Nu exista Google, internetul era un fel de embrion. Acum este cu totul altceva. La o adică, dacă te informezi despre eveniment, când mergi la el este suficient să culegi impresiile deosebite. Acelea pe care alții nu le văd….
Întrebări și răspunsuri „incomode”
În timpul conferinței de presă, un realizator de radio spune: „Hei man, te invit la mine în studio, am o emisiune muzicală grozavă! Și spune-mi te rog, ce muzică preferi, ca să punem în background… Hai, spune-mi preferințele tale muzicale!” Bine, solicitarea nu a fost pusă chiar în acest mod, am mai vulgarizat eu dar, în esență, cam asta a fost. Nu trebuia să fii super ziarist ca să știi că atunci când are loc emisiunea, John Malkovich va fi fost deja plecat.
Nu contează, scopul întrebării a fost altul, să obțină un „sincron” cu vocea lui. Un redactor isteț scoate două-trei emisiuni dintr-o așa chestie…
Însă Malkovich a fost realmente pus în încurcătură. Adică am avut senzația că nu se aștepta la o astfel de întrebare. „Păi… eu am crescut cu muzica lui Bob Dylan, pop, rock, ce era pe atunci. Mie-mi place muzica acelor ani… Nu aș putea spune că sunt topit după ceva anume…”
Malkovich, membru de sindicat, ateu și om de onoare
Un ziarist întreabă: Ce părere aveți de greva actorilor și a scenariștilor de la Hollywood? La care, actorul spune că sindicatul din care face parte nu le recomandă să discute despre aceasta. Și ca atare nu va da nicio declarație în acest sens. Adică, spre deosebire de România, unde toată lumea are o părere și toată lumea și-o exprimă, John Malkovich nu-și permite să abordeze un subiect rezervat strict conducerii sindicatului.
Și chiar dacă obiecția lui a fost (cred eu) destul de clară, întrebările au continuat pe ocolite. Adică, ce părere are despre folosirea inteligenței artificiale în producțiile cinematografice? (Se știe că actorii și scenariștii din Hollywood protestează inclusiv pentru acest aspect.) Și, din nou, mi s-a părut mie cel puțin, John Malkovich a fost oarecum derutat. („Wtf… parcă am spus că nu comentez!…” habar n-am, cred c-o fi zis așa, c-o fi gândit în felul acesta…) Esența răspunsului său este că nu crede că AI va putea să elimine creativitatea în cinematografie, în teatru, în artă în general. Și, ca un element hazliu pentru cei prezenți, care denotă și marea lui „iubire” pentru arta digitală a fost expresia: „Știți, eu trăiam chiar foarte bine și înainte de apariția PC-urilor!”
Mai degrabă agnostic
„Nu mă simt obligat să dau explicații nimănui pentru credința mea!” a spus John Malkovich la un moment dat. De fapt, chestia asta se putea afla de pe internet și fără să pui întrebarea în public. Actorul este un ateu convins, de fapt el a și reamintit că un zeu aduce după el alt zeu, doi zei cheamă pe al treilea, etc… Ceva de genul…
Ca ziarist, punând întrebarea dacă el crede în Dumnezeu, obții un răspuns pe care puteai să-l știi deja, deci ai risipit o întrebare într-un spațiu limitat. Ai irosit un glonț de argint, căci nu te întâlnești în fiecare zi cu un actor de calibrul lui John Malkovich. De ce nu ai fi întrebat altceva?
What are the political views and Religious Beliefs of John Malkovich?
Timișoara? Un oraș drăguț. Nu, n-am un personaj favorit
Scuzați-mă, când întrebi un oaspete al orașului, căruia îi dai toate onorurile, care observă și singur că aproape este adulat, credeți că va spune în public „pfuah, ce oraș jegos și plin de mitocani?” Hai să fim serioși! Când îi spui lui Malkovich, știți, orașul nostru este adesea comparat cu Viena, chiar i se spune așa, Mica Vienă, dvs ce credeți despre orașul nostru? Iar omul, un bine crescut și politicos va spune… „da, este un oraș drăguț, îmi place!”
Și mai ales că l-ai dus doar prin centru… Ia să-l duceți în curțile prin Piața Traian și băgați-i în urechi 1000 de wați de manele, așa, să-i iasă ochii! Să vedem dacă-i mai place Timișoara…
Încă un glonț de argint…
Interesantă mărturisirea actorului că nu are un personaj favorit, pe toate le-a interpretat conștiincios și cât de bine a putut. Asta denotă profesionalism real. Iar cu colegii, cu prietenii, cu oamenii la care ține, are o legătură permanentă. „Știți, eu am o viață de nomad, dacă pot spune așa…”
Cum au văzut timișorenii vizita lui Malkovich (de lucru)
Am două vești. Una bună și una rea. Cea bună este că John Malkovich are umor. Chiar dacă joacă preponderent roluri de psihopați, dar ce, aceștia nu trebuie să zâmbească, psihopații nu beau bere și nu fac bancuri? În fine, Sorin Stanca, motociclistul din Timișoara care a scris volumul de proză scurtă Sunt doar un băiat de asfalt a avut „tupeul” să-ncerce să-i vândă „la negru” un bilet celebrului actor. Hai că-i tare, să cumperi la negru bilet pentru propriul spectacol!…
„Criminalul” a gustat poanta și a sfârșit prin a-i acorda un autograf timișoreanului moto-scriitor.
Vestea mai puțin bună, de fapt sunt două mai mici, se referă la două personaje din Timișoara. Este vorba de ziarista Lia Lucia Epure și fostul primar Nicolae Robu. Aceștia sunt de fapt bine-cunoscuți adversari ai primarului Fritz și au folosit spectacolele lui Malkovich pentru a lansa niște săgeți către primar. Mai mult sau mai puțin otrăvite, deh, mucaliții ar spune că fiecare după câtă otravă are.
De fapt, care este problema? Păi, Malkovich ar fi spus că iată, la Timișoara este un primar din Germania, un primar neamț-neamț! Aceste vorbe sunt văzute de dna Epure ca un fel de propagandă mascată, actorul ar trebui să-și vadă de ale lui, să fie deasupra politicii. Cam așa, uitați-vă pe contul dumneaei și vă convingeți. Iar fostul primar atacă (din nou) acuzând că Fritz își arogă merite pe care nu le are…
În fine, eu văd lucrurile mult mai simplu, vorbele lui Malkovich au fost spuse din pură curtoazie. Este ca și când te duci la cineva în vizită și spui „vai ce copii frumoși aveți! Aveți o bonă din Germania, nu!? Se vede, căci sunt bine educați!” Însă, fiecare are dreptul la propria opinie.
John Malkovich și John Malkovich sunt două lucruri diferite?
Am lăsat la sfârșit prezența criticului Irina Margareta Nistor. Sincer, mă așteptam la o intervenție mai substanțială. Totuși, dumneaei a punctat cu o observație pertinentă…
La un moment dat, dorind să sublinieze detașarea persoanei de profesionism, actorul a făcut referire la filmul În pielea lui Malkovich (1999). Irina Nistor a reacționat: Chiar așa, sunt două lucruri diferite?
Cred că este cea mai importantă contribuție a Irinei Nistor la această întâlnire la teatrul din Timișoara…
De ce îmi plac psihopații lui Malkovich
În opinia mea, dacă mă întrebați pe mine, eu sunt bucuros că i-am simțit respirația acestui urmaș de sârbi sau croați, pe aici pe undeva. Chiar dacă este un actor construit pentru modelul tipic de criminal, care ucide mai mulți oameni decât cancerul – Cyrus Grissom în Avionul condamnaților (1997), și aceste personaje au nevoie de interpretări magistrale.
Eu îl ador și pentru rolul lui Osborne Cox din Citește și arde (2008 cu George Clooney, Frances McDormand și Brad Pitt). Acolo joacă rolul unui fost spion care este frustrat pentru că nevastă-sa e dezinteresată de posibilitatea ca el să-și scrie memoriile. („Pe cine naiba ar interesa ce scrii tu!?” Parcă mi se par și mie cunoscute vorbele astea…) Fostul spion are o replică mortală, el, având probleme cu băutura zice la un moment dat: voi, care nu beți deloc sunteți toți niște mormoni! Mda, eu la ăștia nu le zic mormoni ci oameni bătrâni sau bolnavi!
Credința mea este că Malkovich este un actor care-și iubește meseria. Dacă-i studiați viața veți observa că pentru el profesia a fost pe primul loc mereu. Vezi John Malkovich Biography
Și n-am nicio îndoială că este chiar și un om bun la suflet, nu neapărat ca Lennie din Oameni și șoareci. Să aflați, în 2013, pe când se afla la filmări în Toronto, a salvat viața unui pensionar care a căzut pe o șină de tramvai și și-a secționat traheea. A știut să aplice primul ajutor și a stat lângă bătrân, l-a liniștit, l-a încurajat până a venit ambulanța. Vezi John Malkovich ‘saves the life’ of pensioner after fall Acum, sincer, câți dintre noi ar ști să facă asta!? Poate că bunăvoința s-ar mai găsi la câțiva…
Iată de ce mă simt un norocos al sorții că l-am întâlnit pe acest criminal în serie…
