Inschimbabila Românie și duhoarea Gărzii de Mediu

blog timisoara padurea verde
Cu bicicleta, la o plimbare de seară la Pădurea Verde

Când am văzut o coloană înaltă de fum negru și gros, mărturisesc că nu m-am gândit că acolo ard cauciucuri. Și nici nu mi-am putut închipui că este atât de aproape de mine. Asta se întâmpla în urmă cu numai câteva zile. Și sincer, când toată lumea discută la televizor despre arderea deșeurilor, când se vorbește despre mediu, despre poluare, parcă nu-ți poți închipui că și la câteva sute de metri de tine arde o grămadă din asta! Că există cineva decuplat de la această realitate.

Când hoinăream a doua zi printre lanurile de rapiță și am văzut resturile negre îmbârligate cu sârmă și care împrăștiau mirosul acela specific de cauciuc ars, m-am gândit că am fost un fraier! Că nu mi-a dat prin cap să dau un telefon la Garda de Mediu, să sun la pompieri, la primar, naiba știe la cine, dar cred că trebuia să fac ceva! Însă tot eu mi-am răspuns întrebându-mă: ce să faci coane? Pe cine crezi că interesează un foc de cauciucuri la margine de Timișoara!?

Și mi-am adus aminte că anul trecut am mai raportat o chestie de poluare la Garda de Mediu, pentru că-l văzusem pe ministrul Barna Tanczos la televizor care spunea: trimiteti-ne mailuri, fotografii cu localizare GPS, ajutați-ne să-i prindem, să-i amendăm, să-i usture și să se-nvețe minte! Am trimis, trebuia numai să meargă cu navigatorul că ajungeau la fix. Am primit un răspuns de la Consiliul Județean că au luat în evidență, că îmi mulțumesc, bla-bla, chestii lipicioase.

blog Timisoara cauciucuri arse
Pe câmpurile din jurul Timișoarei sunt tot mai multe locuri unde ard cauciucuri…

Mărturisesc că m-am simțit încurajat. Le-am mai trimis poze cu grămezi de caroserii care apăreau peste noapte, cu localizare, Ce-am văzut pe câmp, prin pădure, știam eu destule locuri  Un kkt! Nu m-a mai căutat nimeni, nu mi-au mai confirmat, n-a mers nimeni să vadă ce-i cu grămezile alea, ba sunt tot acolo și mai multe! Și-atunci, mă întreb eu, oare nu-și bat joc de noi ăștia de la Mediu? Nu ajunge că sunt tot felul de întreprinzători care se cred stăpânii pământului, mai îi ducem și pe comisarii ăștia în spate?

La marginea pădurii…

Între cele două Giarmate este un drum care trece peste câmp, pe lângă aeroport, printre culturi agricole. Și pe lângă grămezi de tot felul de gunoaie, în general resturi de mașini, dar și saltele, cârpe și oale sparte. Inițial era un traseu pentru amatorii de cicloturism. În urmă cu câțiva ani au fost și coșuri de gunoi. Anul trecut a trecut pe acolo un ins cu un excavator. A spart drumul, a mai săpat ceva, nu-mi dau seama ce, a spart coșurile de gunoi, le-a mutat încolo și-ncoace și a plecat.

Acum, după un an, e tot la fel cum a lăsat individul. Nu s-a schimbat nimic.

La margine de Pădurea Verde este un drum care te încântă. Să te tot plimbi, să alergi, să te bucuri de viață. Dar trebuie să te faci că nu vezi grămezile de moloz. De boarfe aruncate, borcane și scânduri. Anul trecut nu (prea) erau. Dar acum se construiesc niște case…

A trecut pe lângă mine un bătrânel care se ducea la Giarmata Vii. Văzându-mă că fac poze s-a oprit să-mi zică, așa, ca un fin cunoscător: „Ahă, să te duci în partea aialaltă de Românie, să vezi ce-i acolo! Aici e nimic!” Da, o perspectivă optimistă…

Mi-am verificat contul la Protecția Mediului, acolo unde depuneam scrisorile și imaginile mele. Nu mai e nimic. Or fi zis că-s un moșneag decrepit!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*