Dieta fără gluten? Ca să nu avem Alzheimer și să trăim normal

dieta fara gluten
Dieta fara gluten este un mod de viata. Putem sa spargem teama de mostenirea genetica, ne putem adapta, putem reveni la ce am fost in copilarie, biologic vorbind...

Ați observat că parcă a înnebunit lumea? Că mai toate marile magazine au un sector unde se găsesc alimente fără gluten? Poate că nu au un sector întreg, dar un colțișor de magazin tot există. Sunt rafturi întregi doar pentru alimente fără gluten. Mai mult, au apărut magazine specializate. Fără gluten, gluten free, alimente curate! Trăiește sănătos! Ai grijă de tine! Sloganuri sau doar îndemnuri de bun simț? Și una și alta.

O viață fără gluten! Este posibilă? Este necesară? Este obligatorie?

Preambul

Sunt sub imperiul unei cărți pe care încă nu am terminat-o dar care, în mod hotărât, este pe cale de a-mi schimba viața. O carte scrisă de un neurolog american și care răstoarnă tot ce am crezut, tot ce mi s-a spus, tot ce sunt ținut să fac. Și cred că am destulă experiență pentru a-mi permite să scriu și eu ceva credibil și organizat.

O carte cu 440 de pagini și pe care în mod obișnuit aș fi terminat-o în 3-4 zile dar care, iată, am stat o săptămână pe mai puțin de 100 de pagini. Citesc, recitesc, caut să verific, încerc să înțeleg, mă întorc înapoi. Caut pe internet. Citesc wikipedia și site-uri medicale. Încerc să deduc dacă sunt luat de fraier. Sau dacă totul este real și viața mea se va schimba total de acum înainte. Pentru că prima oară s-a schimbat când am aflat că sunt diabetic. Da, faptul că am diabet m-a schimbat.

Cartea despre care vorbesc este „Alimente care ucid creierul” scrisă neurologul Dr. David Perlmutter și pe care am comandat-o de la o librărie online. Voi povesti despre ea, despre teoriile din ea și care sunt de-a dreptul radicale. Nici nu mă surprinde că a provocat discuții. Din câte am înțeles a fost deja tradusă în 34 de limbi. Ceva ce este visul oricărui scriitor. Da, dar acest scriitor este un neurolog. Un medic care scrie pe înțelesul fiecăruia.

Spre comparație, o carte a unui medic din România, un medic și el în vogă, respectiv Dr. Vasi Rădulescu. Cartea acestuia este „Medicina povestită, pe înțelesul tuturor” și o primești gratis acasă. Trebuie doar să o soliciți printr-un formular de comandă. Este această a doua carte una de referință? Cred că depinde în ce sens folosim cuvântul. Mie-mi va folosi comparația cu ea. Veți înțelege mai jos. Important este însă să rețineți că este gratis. Deci, o carte despre medicină pe care o primești gratis, acasă, trebuie doar să plătești curierul.

Viața cu diabet. Schimbarea. Puncte de referință

E greu de sugerat sau de povestit schimbarea care a avut loc în mine de când m-au prins cu diabet. Acum sunt atent la multe alte lucruri, idei, văd aud și citesc despre ceva ce ignoram. Așa se face că am început să văd rafturile cu alimente fără gluten. Dacă acest diagnostic m-a dezumflat la modul serios o bucată de vreme, acum văd viața altfel. Dar absolut diferit și nicidecum din punctul de vedere al unui bolnav. Pentru că nu sunt.

Revin la întrebările de la începutul acestui text. Cele legate de „explozia” de alimente fără gluten. La ideea care este din ce în ce mai dezbătută și anume că ar trebui să ducem o viață fără gluten? Este o întrebare de punctaj maxim. Să renunțăm la gluten? Răspunsul meu de acum este da. Și bănuiesc că nu se va schimba. După ce am citit până acum, și am tot răsfoit să verific, să mă conving pe mine, o dietă fără gluten ar fi în avantajul nostru în general.

În Medicina povestită am găsit o referire la dieta fără gluten, respectiv că nu este recomandată decât celor care sunt suferinzi de boala celiacă. Altfel, pentru fiecare patologie medicul știe mai bine ce să recomande. Dar că în general nu există vreun fundament pentru care să urmezi această dietă. Și că ar trebui evitată.

Pe mine nu mă satisface paragraful de mai sus.

În Alimente care ucid creierul există o cu totul altă abordare. Astfel, aflu că experții americani estimează un raport de 1:200 al celor suferinzi de boala celiacă. În realitate însă ar fi vorba de un om din 30 cu această afecțiune. De unde diferența? De la faptul că ea este nediagnosticată. Merg mai departe și citez din David Perlmutter. Astfel, el afirmă că din cauza predispoziției genetice una din patru persoane este expusă acestei afecțiuni. El face distincția între boala celiacă și sensibilitatea la gluten, boala fiind doar o manifestare extremă a sensibilității.

Ok, și câte persoane au sensibilitate la gluten? Cât de mult ne poate afecta?

Neurologul Marios Hadjivassiliou de la Universitatea din Sheffield afirmă că 99% din persoanele sensibile la gluten nici măcar nu conștientizează acest lucru. Acțiunea glutenului este în primul rând la nivel neurologic. Or, creierul nu ne doare, dar el este răspunzător de modul de funcționare al fiecărui organ. Și ne dăm seama că suntem bolnavi abia când este prea târziu. Sau își dau alții seama, că noi nu mai înțelegem lumea…

Dr. David Perlmutter – neurolog

Glutenul este responsabil de disfuncții ale creierului

Ceea ce m-a determinat să fiu foarte atent la influența glutenului este informația că diabeticii au șanse mari de a face Alzheimer. Asta desigur dacă ajung la 80 de ani și nu crapă până atunci de cine știe ce altă afecțiune. Partea mai neplăcută însă este că glutenul scade capacitatea cognitivă la vârste fragede că să zic așa. Cred că (din punctul meu de vedere) este una dintre cele mai grave afecțiuni. Mă rog, aș prefera să mă mănânce un crocodil decât să merg ca tâmpitul pe stradă.

Evident, aș putea fi întrebat, eu, pe ce mă bazez să fac reclamă unei asemenea cărți? Nu fac reclamă, ci sunt convins de justețea afirmațiilor din ea. La fiecare pagină este citat un studiu, o cercetare, un articol… mă rog, sursa nu este numai indicată că a fost folosită în documentare, ci pentru ca noi, profanii, să aflăm detalii suplimentare. Și foarte multe studii pe care le scoate în față, cercetări adevărate, nu supte din deget cum ar spune mucaliții noștri sunt date de la clinica Mayo. Eu, dacă ar trebui, dacă aș vrea și dacă aș putea să mă tratez de ceva undeva în lumea asta aș alege această clinică medicală. Cred că sunt cei mai buni din lume.

Orice cercetare necesită bani. Orice tratament, înainte de a fi pus la dispoziția pacienților necesită bani. Or, clinica Mayo are bani.

Inflamația creierului, provocată de gluten

Dr David Perlmutter descrie în cartea sa cum a reușit să vindece câteva afecțiuni care aparent aveau cauze inexplicabile. Astfel, vorbește despre pacienta Fran (63 de ani) care aproape toată viața a fost chinuită de migrene. Până la a o diagnostica de sensibilitate la gluten, Perlmutter a aflat că în tinerețe pacienta suferise de disconfort intestinal sever. După patru luni de la adoptarea unei diete fără gluten, Fran a spus că migrenele ei zilnice au dispărut. Că avea energie și că se simțea în formă și capabilă de multe lucruri.

Kurt (23 ani) suferea de mișcări involuntare. Fusese diagnosticat de doi neurologi diferiți și primise două soluții. Ambele medicamentoase. Una era pentru „tremor esențial” iar cealaltă pentru „distonie”. Tratamentele care i se sugeraseră au fost chiar de injectare în mușchi de botox, astfel încât aceștia să fie blocați. În fine, trec peste alte detalii, dacă vă interesează cumpărați cartea. Important este că după câteva săptămâni mișcările involuntare ale lui Kurt s-au calmat. După șase luni de dietă fără gluten acestea au dispărut complet.

Și mai sunt cazuri în care afecțiuni aparent inexplicabile au fost vindecate prin schimbarea dietei.

Soluția propusă de cartea „Alimente care ucid creierul”

V-am spus, nu am parcurs decât aproape un sfert din această carte dar nu m-am abținut să nu scriu câte ceva. Merge greu pentru că sunt deprins să verific, să completez, să mă documentez și eu. Totuși, nu citesc „Aventurile lui Tom Sawyer”.

Soluția pe care mi-o propune acest neurolog, înțeleg că este unul dintre cei mai distinși oameni de știință în acest sens, este schimbarea dietei. Trecerea la una apropiată de cea biologic strămoșească a omului. O idee care mă îngrozește este aceea că Perlmutter spune nici mai mult nici mai puțin decât că pentru a funcționa, creierul nostru are nevoie de colesterol. Că trebuie să adopt o dietă bogată în grăsimi.

Recunosc, sunt îngrozit. Adică am colesterolul mărit și mă gândesc cum se va împăca propunerea cu teama de a schimba ceva atât de radical în viața mea.

Prefațând temerile cititorului, ale bolnavului, Dr. David Perlmutter spune că există niște limite de siguranță. Pe care mi le va explica mai încolo, adică pe măsură ce avansez cu lectura. Deocamdată să rețin că glutenul, carbohidrații și zahărul sunt otrăvuri.

Da, abia aștept să avansez.

» Clinica Genki. Ce să faceți ca să nu ajungeți legume

» Dr. Doru Negru, medic primar de diabet: Trăim în anormalitate

» Se datorează victoriile lui Novak Djokovic dietei fără gluten?

» Înscrie-te în Timtim. Oferi ceva? Să știe și ceilalți…