Pentru o clipă crezusem că voi întineri la loc, voi avea iarăși 30 de ani, mă voi chercheli din nou prin vămi și-mi voi face iarăși propria mea afacere „Țigareta”, de data aceasta cu nr. 49! Starea asta a mea euforică se datorase zvonului că Nini Săpunaru va fi uns din nou pe post de baștan. Păi cum să nu mă bucur, căci ultimele mele amintiri cu Nini, sau despre Nini, habar n-am acum cum e mai bine, că încă sunt matol de la știrile contradictorii, una care întâi m-a fericit și apoi alta care m-a-ntristat, spuneam deci că ultimele amintiri de genul Nini sunt de la inaugurarea Vămii de la Moldova Nouă. Mai am ceva cu Nini, dar aia e de la Lisabona, de la un revelion și nu se pune că-i stric onoarea femeii, care avusese imprudența să se nască Nini, ca șeful Vămilor noastre, că la un moment dat nu mai știam ce-i numele ăsta de Nini, de bărbat sau de femeie?
Spuneam de Nini… Cică prin nouăzeci și ceva, nu mai știu, pe la sfârșit în orice caz, m-a luat șeful meu să-i tragă un interviu lui Nini (nu celei de la Lisabona, că n-o știam niciunul dintre noi pe atunci) și ca atare, după ce l-am mirosit că merge la Moldova Nouă să inaugureze Vama, iar noi știam că se lasă cu potol, cu friptane, căci la ce altceva sunt buni ziariștii decât să miroase chestiile astea, am tulit-o după el. Întâi am dat un stop la Naidăș, la vamă, și ne-am umplut portbagajul de țigări Vikend fără timbru, că astea erau la modă atunci, știți doar, de la avionul lui Truțulescu… Am mai tras o tărie sub nas și apoi ne-am dus, că nu se făcea să ne-aștepte dom ministru, nu știu de ce drac îi zicea lumea așa, poate doar de premoniție, că șef la vămi nu e totuna cu ministru. În fine…
Deci ajungem noi la Vama din Moldova Nouă, tocmai când s-a terminat discursul lui Nini, și ca să ne luăm banii pe delegație l-am tras deoparte să-l descoasem. Șeful meu zice: spune nenea Nini cum e cu aia? Nini zice ceva și eu tre să-l pozez când spune. Draci! Ce poze, că eram mangă! Șeful meu, șubrezit și el, că l-a pus naiba să mai ia și de pe masa lui Nini un wiscan, n-a înțeles ce-a zis Șeful Vămii, i-a băgat reportofonul mai bine sub nas și-a șoptit cu 100 de wați: zi drace mai tare că nu se-nțelege! Nini-și face cruce și zice băi ce nesimțiți și ziariștii ăștia, dă-i în mama lor! Se duce mai în spate ciripind un fel de nino-nino, ne lasă baltă și se trage mai încolo cu un căpitan și alt wiscan…
Noi, să turbăm! Cum adică, dar ce suntem noi, Ninu-Ninu? Ei bine nene, lasă că te-nvățăm noi minte! Și plecăm. Zice șeful meu către șofer să ne ducă pe Clisură, mergeam la Ioța, un vice longeviv, nu mai zic din ce sat, că-l știe toată lumea. Omul ne-așteaptă cu cocoșul, cu șalăul, cu răchia și muierea! Și bem, și mâncăm, și bem și-apoi, prin nu știu ce minune, ne trezim! Hai acasă că am stat destul, mai tre să prindem ediția, că pleacă la tipografie, că mâine să-l vopsim pe Nini! Și plecăm de pe Clisură…
Există și minuni negative! Adică dezastre. Șeful meu adoarme în mașină. Adorm și eu. Șoferul e-n dilemă, unde să ne ducă, pe la casele noastre sau la redacție? Ne duce la ziar. Acolo, altă minune, ne trezim din nou! Și când coborâm din Dacia neagră, dăm să urcăm treptele, zice șoferul că nu luăm sticlele? Ce sticle? Și ne utităm în portbagaj, plin de Wiscane și țigări. Ba mai mult, și două de răchie și șalău! De unde dracu? Ne gândim noi, ne gândim, așa cum puteam, dar tot nu pricepeam, apoi mergem înăuntru și coborâm în beci. Să vină toată lumea, să vină! Și n-am mai scris nimic de Nini, păi nu mai eram siguri de nimic, iar eu nu aveam nici o poză, reportofonul era pe undeva prin Clisură, numai ghinioane. Dar, așa a fost să fie, nu te pui cu pronia divină și nici cu Nini!
Am chefuit până a plecat ultimul tramvai. Sau a ieșit primul, nu mai țin minte, era ceva cu tramvaie. Ce vremuri domle! Trai și viață. Uite de asta l-am vrut pe Nini la minister, ce-are a face că-i cu drumuri, e mai bine că se inaugurează și mai multe, că vămile dă-le-ncolo, se închid toate și țigările nu mai sunt cum erau, c-acum e UE, fir-ar a naibii! Ce vremuri erau pe atunci, cu Nini…
Și să vă spun de ce sunt trist. Citisem în presa de scandal, că-n afară de ce scriu eu tot e de scandal, cum în locul lui Nini s-ar putea ca Crin să vrea pe una Ramona, habar n-am cine e aia, dar tot presa zicea că liberala asta are un schelet în șifonier! Știți de unde vine cuvântul șifonier? Evident că de la șifonat. Și cum naiba să-mi iau eu șeful să merg să mă-mbăt cu o femeie șifonată? Nu ține, nu se face. Uite de asta-l vreau eu pe Nini, că-mi aduc aminte de vremurile bune. Ce vremuri domle, cu Nini Șeful Vămilor…
Și poate aș fi apucat să scriu ceva de Nini! Așa, cu Ramona, sub soare, la asfalt…
PS: acest text a fost publicat deja altundeva și în urmă cu câteva zile, dar văd că acolo nu mai funcționează serverul (teoria conspirației)… așa că-l bag și aici, doar e blogul meu și pun ce vreau pe el!
