Vedetă de televiziune devine cel mai uşor acea persoană care are şansa să provoace un dezastru. Apoi, pot deveni vedete tv cei care relatează despre nenorociri. Mai nou, iar acest lucru l-aţi remarcat desigur cu toţii, devii vedeta tv sau personaj principal în reportaje sau articole de ziar şi cei care-şi amintesc cum a fost când a „dat dezastrul” peste ei!…
Aţi observat că abundă tv-urile de relatări din mijlocul colectivului care a participat într-un fel sau altul la salvarea celor care s-au prăjit în incendiul despre care nu mai zic nimic, au spus alţii, iar eu nici măcar n-am ambiţia să fiu vedetă.
Deci, întreabă un reporter: „şi cum a fost? cum v-aţi simţit?” la care primeşte răspunsul: „domnule, mi-a schimbat viaţa, a fost aşa şi aşa, nu mai sunt ce-am fost, o chestie ca asta ne schimbă pe toţi! ce mai, cred că aşa ceva se întâmplă o dată-n viaţă!” Şi mai povesteşte o dată cum a fost, iar pentru că ăştia de la ştiri ştiu să exploateze momentul… dau de enşpe ori pe post povestea aceea care i-a schimbat viaţa lui şi a noastră, de fapt pe a tuturor!
Iar când văd persoana respectivă dându-şi ochii peste cap, făcând gesturi largi, având o mimică afectată dar nicio arsură la loc vizibil, ridicând braţele spre cer şi realizând ce mare baftă a avut că era lângă ieşire, dar că i s-a schimbat radical viaţa… pe mine mă apucă damblaua!
Au devenit vedete toţi, dispeceri de telefoane, şoferi de ambulanţe şi chiar tot felul de reporteri şi redactori idioţi. Zice unul chiar în dimineaţa care a urmat incendiului: „medicii de la spitalul X lucrează la foc continuu!…” Adică nu le-a ajuns nenorociţilor că au luat foc acolo, mai îi bagă şi medicii la foc continuu!…
Despre fotbaliştii de la Dinamo… ce să mai spun! Zice un fotbalist: „tuturor rudelor şi familiilor la care le-a murit cineva le urăm condoleanţe!” Adică, sper, măcar acum o să înţelegeţi ce înseamnă să fii fotbalist profesionist în România.
Hai, că n-am terminat, pune cineva de la Radio pe FaceBook o ştire că Julio Iglesias transmite condoleanţe familiilor îndoliate. Da, e ştire, bună de dat în ziar. Dar îi bagă lui Julio o moacă de om fericit, de om zâmbăreţ, de parcă el ar ţopăi de bucurie că au ars nişte copii la colectiv.
O ţară cu ziaristi cretini!
