Hai să ardem școala!
Editura Marineasa, Timișoara
CLICK pe imagine ptr detalii si un fragment

Alex Ştefănescu:
„Nu este un stilist, Matei Bîtea scrie reportaje care atrag imediat atenţia, prin dramatismul lor. El înţelege rapid ce este esenţial într-o anumită situaţie, iar esenţialul îl reprezintă întotdeauna, din punctul lui de vedere, nefericirea semenilor. Ca şi Panait Istrati, Matei Bîtea are o sensibilitate acută la suferinţă, fără să fie un plângăreţ. S-ar putea vorbi mai curând de o solidaritate cu victimele acestei lumi. Aşa stând lucrurile, până şi stângăcia cu care foloseşte cuvintele are un anumit farmec, făcându-ne să ne gândim la neîndemânarea înduioşătoare cu care mângâie un bărbat fruntea unui copil bolnav…”

Viorel Marineasa:
„Până să se facă ziarist, a adunat date pentru o biografie de romancier american. Sau de prozator siberian. (…) Atras de imund, de grotesc, de hidos, reșițeanul Matei Bîtea prinde, în cadre și în formule memorabile, harababura spectaculoasă provocată de căderea comunismului. (…) Atunci când la conducerea gazetei se instalează un tandem care mizează pe rigurozitate şi pe organizare, Matei Bîtea intră în dizgraţie. Rubrica aproape că-i dispare. E vremea embargoului impus sârbilor. Revoltat şi neînţeles, într-o bombă nenorocită din Moldova Nouă, alături de bidonari şi beţivi, scrie primul său reportaj adevărat.”

Alerta de grad zero in proza scurta romaneasca actuala
CLICK pe imagine pentru detalii si fragment

Dan Culcer:
„Dintre fotografii, mi-au plăcut, m-au convins, mai ales portretele. Aici se află probabil forța ochiului acestui ziarist și prozator nerăbdător cu sine, răbdător cu lumea pe care o privește tandru și rece. Volumul său de reportaje ar fi convins pe vechiul meu coleg Sin să-l publice în Vatra, revista care își propusese programatic să încurajeze reportajul autentic, cel care devenise o raritate în presa cotidiană și culturală din anii 80. M-aș bucura să vă placă, așa cum mi-au plăcut mie, să le citiți măcar în versiunea electronică a cărții și să înțelegeți că în fostul bișnițar nu se ascunde un observator lucid al lumii noastre: cleptocratică și totalitară.”

Mircea Cavadia:
„Matei Bîtea, fără nici un dubiu, este un artist cu un instinct special. Scrie fotografii şi fotografiază scriind. Cu verb iute şi scăpărător. Spirit frust de observaţie, neîndurător cu el şi cu cei din jur. Sintagmă cinică, adesea maliţioasă, maestru al detaliului cu semnificaţie. Reportajele lui sunt atât de adevărate că aproape te doare capul. Caleidoscop cinematografic. Nu inventează. Extrage esenţe. De un realism insuportabil. Matei Bîtea, când pune mâna pe condei sau pe aparatul de fotografiat, are doar o singură obsesie. Să scoată la iveală realitatea lumilor în care el se află mereu în mişcare şi să ne-o servească fără menajament. Mă bucur că l-am cunoscut. Îi doresc noroc.”