Biker de duminică sau scoaba naibii! Drumul spre Herneacova…

blog de timisoara
La Bunicu langa Timisoara

Cine trece de groapa despre care povestesc în Proiecte de promovare ca bicicleta fără șiț are toate șansele să ajungă într-un peisaj mirific. Dar înainte de asta trebuie făcută o precizare, ca să nu vă speriați foarte tare. Șansele de a trece de groapă sunt totuși destul de mari. După cum am calculat eu, după cum m-am tot uitat și am măsurat, dacă sunteți cu bicicleta aveți patru șanse din cinci să nu pățiți nimic. Dacă știți însă de ea, știți unde este groapa, atunci nu trebuie să vă faceți nicio grijă. (Eventual dacă sunteți beat, dar și atunci există Dumnezeul bețivilor!)

Bun, să lăsăm ipotezele deoparte și să revenim la partea reală a povestirii. Presupun că vreți să mergeți cu bicicleta la Domeniile Herneacova plecând din Timișoara, apoi Ianova. La barajul Ianova, la coada lui,  aveți două alternative. Una este să o luați ca berbecul peste câmp, prin coada lacului, și să nimeriți în cele din urmă un drumeag care vă scoate în Herneacova. Nu vă bazați pe indicatoarele de cicloturism pe care până la baraj le puteați vedea. Deși, să fim sinceri, e cam greu să te rătăcești pe un drum pe care-l bate toată lumea! De la coada lacului și până în Herneacova ele nu mai există.

A doua opțiune ar fi să o luați pe la liziera pădurii. La un moment dat drumul intră în codru. Bine, veți zice, pe unde trebuie să o luăm că sunt mai multe intrări în pădure? Acolo unde există o pancartă dintr-o bucată de scândură pe care scrie ceva…

padure langa Timisoara
Atentie Scoabe!
un blogger din Timisoara si padurea fermecata
Padurea fermecata vazuta de un blogger din Timisoara

„Atenție scoabe!” Prima deslușire

Eh, mărturisesc că mi-a trebuit ceva ca să-mi dau seama ce înseamnă aceasta atenționare. La ce se referă pancarta. Prima oară m-am gândit că autorul compunerii își bătea joc de trecători. Adică „atenție scoabe!” ar fi ceva de genul băi slăbănogilor, fiți atenți la mine! Nu!? Că eu așa folosesc termenul ăsta de scoabă, ceva dedicat unui slăbănog, unul căruia îi ies genunchii prin pantaloni. Sau o femeie, atât de slabă încât îți zdrelești degetele punându-i mâna pe șolduri…

La asta m-am gândit eu prima oară, asta trebuie să însemne! Că altceva ce-ar fi putut fi!? Că doar nu era vreo aluzie că umblă scoabele prin pădure, scoabele fiind de fapt niște piese folosite la îmbinările construcțiilor din lemn. Știți, alea ca niște capse uriașe dar dintr-un fier cam cât degetul de gros.

De fapt, după ce-am descoperit eu semnificația scoabei, m-am simțit foarte liniștit. V-am zis, am crezut că mă ia peste picior, ăștia care aveau curajul să intre în pădure fiind de fapt niște scoabe în toată legea. Sincer, mă mulțumea să-mi zică (în sfârșit) cineva că sunt ca o scoabă!

Drumul prin pădure

Mersul cu bicicleta prin pădure este nemaipomenit. Răcoare, crengile copacilor îți mângâie fruntea, drumul este foarte bun. Poți merge foarte lin. Este un drum de pădure care, se vede, a fost folosit cândva de TAFuri, de căruțe cu roți din cauciuc, camioane. Acum n-a mai trecut demult un astfel de utilaj pe aici.

Dacă ai o bicicletă silențioasă, care nu zornăie la fiecare pedală și ai și puțin noroc, vei vedea și căprioare.

Ajungi la o intersecție. Vei vedea pe „mâna dreaptă” trei bucăți de lemn sprijinite de copac. Sunt semnul meu, lăsat prima oară când am fost în pădurea asta, ca să nu mă rătăcesc. Să știu drumul pe unde am venit.

O iei la stânga și imediat vei da de un popas. O masă de lemn, un acoperiș. Undeva la câțiva metri este și o hrănitoare pentru căprioare. Poți lua o gustare, să bei un pahar cu apă sau doar să te odihnești…

Apoi mergi tot înainte, nu mult, vreo doi kilometri, poate nici atât și vei ieși din pădure la o fermă de panouri fotovoltaice. Cine a investit aici cred că n-a știut ce țeapă ia de la statul român, dar despre asta altă dată.

ATV langa Herneacova
ATV, langa Timisoara

La bunicul

Ieșind din pădure lângă parcul fotovoltaic, ajungând la drumul care se vede în fața dvs., dacă faceți stânga ajungeți la Bencecul de Sus sau în dreapta către Herneacova. Deci dreapta…

După vreun kilometru, pe stânga, veți vedea un drumeag care coboară, direcția pare a fi un deal mai țuguiat. De sus, din vârful dealului, în față se vede Sălciua Nouă, iar în dreapta este lacul de la Domeniile Herneacova. Peisajul merită să stați să-l „mirosiți” un timp.

Undeva în față se vede o gospodărie. Niște solarii, o casă, pare a fi ceva fain. Cobor și încă din drum se vede un fel de reclamă, parcă am fi undeva în altă lume. „La Bunicul” scrie pe firmă, pe reclamă dacă vreți. (Văzusem pe Google maps că este ceva pensiune, popas, în fine, am zis că să merg și eu…) Din față, dinspre Sălciua Nouă vin niște ATV-uri. De fapt, cam toată zona uruie de zgomotul motoarelor de ATV-uri sau motociclete de enduro.

Eu, îmi zic, intru să beau o cafea, o apă, ceva… aici la bunicul acesta… Din păcate însă, nu dau de nimeni. Pustiu, pustiu! Mai mult, un indicator cu accesul interzis mă liniștește. Mi-e ciudă, dar nu comentez că n-am cui. Eu nu sunt stăpân, oamenii deschid când vor și primesc pe cine vor…

De la bunicul o poți lua spre Domeniile Herneacova, vreo 1000 de metri, sau în stânga către Bencecul de Jos. Mai sunt zile, o să povestesc variantele astea altă dată.

Mai departe, ce e cu scoaba!?

De ce n-am găsit pe nimeni, nu știu, nu e treaba mea. Dar mărturisesc că ajuns acasă am scotocit peste tot să aflu ce e cu așezământul acesta  „La Bunicul”. În fine, m-am lămurit, este un fel de centru de relaxare la care mergi doar programat și în grup. Nah, grupul meu eram eu!

Și acesta este și un fel de centru de unde se închiriază ATV-uri. Cu câteva zile înainte, mă rog, iese din sfera mea de preocupări, nu mă dau în vânt după ATV-uri…

Dar stând eu în pat, așa, apoi în cap privind tavanul și făcându-mi exercițiul zilnic de yoga anaconda, apoi rememorând ziua de duminică, am descoperit misterul. Și să-mi spargeți ceasul dacă nu e ăsta!

Cineva a pus pancarta aceea cu scoabele în ideea de a alunga ATV-urile. Adică să nu intre în pădure. Să nu sperie căprioarele. Și văd că a funcționat. ATV-iștii se tem probabil să nu le intre vreo scoabă în roată. În loc să se dea cu scula, ei să facă pana, altfel iau scatoalce de la bunicul. Nu știu cine este bunicul, o fi sau nu o fi…

În fine, după alte niște gânduri de-ale mele, m-am dumirit că pancarta cu scoabe numai pădurarul ar fi putut s-o pună. Deh, om simplu, din popor, știe ce-i sperie pe juveți! Scoabele, să nu le intre-n roți!

Strașnică ideea, s-o ia naibii de scoabă! Pun și la mine la intrare o pancartă de-asta…

» Ochiul și timpanul… blog de Timișoara

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*