Pentru a ajunge la subiectul pe care vreau să vi-l prezint într-un cu totul alt mod, văzut de niște ochi care l-au esențializat la extrem, va trebui să fac un mic ocol. Voi începe cu mărturisirea că zilele acestea m-au întors pe dos. Peste tot erau cam aceleași discuții, iar una era despre băiețelul ucis de câini!
Și nu drama familiei m-a scârbit, ci mulțimea de amatori de publicitate care s-au fâțâit în jurul acestei nenorociri. Fiecare avea ceva de spus, fiecare își dădea cu părerea, emitea o gândire filozofică sau scotea din buzunar o soluție. Începând cu Mircea Sandu, care n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să ofere familiei niște bilete la meciul de fotbal cu Ungaria, un fotomodel își expunea silicoanele și schelăia niște păreri de rău, o actriță prezentatoare de știri plângea live… și până la reprezentanții partidelor politice, absolut toate, fiecare și-a adus contribuția la un vacarm de nedescris. Nu i-am mai pus la socoteală pe hăitarii din presă care puneau întrebări de genul: cum vă simțiți acum, când nepotul dvs a fost omorât de câinii maidanezi? Idioți.
Apoi, vreau să-mi arăt uimirea față de felul ciudat în care văd unii români despărțirea de cei dragi: fotografii cu momentele înmormântării! Îmi aduc aminte de o altă dramă, petrecută mai demult, când un tip pe care l-am cunoscut a cules ciuperci, le-a dat nevestei sale să le gătească și i-a murit toată familia cu excepția lui. Adică nevasta și cei trei copii, erau mici, aveau câțiva ani! El n-a pățit nimic pentru că prin nu mai știu ce întâmplare a trebuit să plece de acasă tocmai la vremea cinei. M-a cutremurat povestea asta și atunci au fost printre puținele clipe când am plâns intens. Ei bine, omul ăsta a vrut apoi să-și facă un album cu imagini de la înmormântare și m-a chemat pe mine. N-am înțeles niciodată și nici nu voi pricepe cum poți să imortalizezi astfel de evenimente, astfel ca ultimele amintiri cu familia ta să fie cu sicrie! De atunci nici nu mai pozez nimic în care să apară vreun mort. Iar redacțiile cu care am lucrat știau că dacă era vreun accident sau o întâmplare cu morți n-avea rost să mă trimită pe mine…
Revenind la povestea asta cu băiețelul ucis de câini și despre care n-aveam de gând să scriu ceva, nu pentru că aproape toți care au vrut să se agațe de subiect au făcut-o deja, ci din motivele explicate mai sus, o să vă rezumez o emisiune de radio a cărei concluzie este halucinantă, și nu doar prin prisma informațiilor pe care le-am extras, deși nu mai rețin exact toate datele și numele pentru că eram pe stradă și ascultam la căști, ci doar prin felul în care a fost făcută. Realizarea acestei emisiuni, felul în care ea s-a derulat, deși sunt sigur că a fost absolut involuntar, realizatorii neavând nicio intenție în acest sens, ei bine, fără să vrea, emisiunea a arătat exact ce fel de oameni suntem noi românii. Adică suntem mulți, mințim, furăm, jefuim bugetul statului și ne doare-n cot de tot. Dacă se întâmplă vreo nenorocire avem ce bârfi. Nenorocirea este că prea puțini au ascultat-o și și mai puțini au înțeles mesajul! Chiar dacă demersul jurnalistic radioafonist n-a vrut să trasnmită vreun mesaj.
Deci, se face ieri, joi, un fel de reuniune pe unde radio, evident pe tema câinilor vagabonzi. Primarul de la Tulcea raportează vreo 2000 de câini în oraș, după ce prin 2005 erau vreo 7000. A făcut și trei (3!) adopții. Bun, zice realizatoarea, să vedem la Iași. De acolo, un tip care lucra la serviciul de gospodărire, nu mai știu numele nici al lui nici al serviciului, zice că ei adună în fiecare an vreo 7000 de câini de pe străzi, îi bagă în țarc, îi tratează, îi hrănește, îi tratează de boli și suferințe, pe ăia răi și bolnavi iremediabili îi eutanasiază, dacă din vreo minune iese vreo adopție de câini se face și asta, apoi le dă drumul înapoi pe străzi! Pe mine m-apucă râsul când aud chestia asta. Adică adună câinii, îi ține la hotel și-i întremează apoi zice gata cuțu-cuțu, la muncă, pe stradă, vă luăm din nou peste vreo două luni, alții la rând…
Realizatoarea simte și ea umorul situației și întreabă, bine, bine, dar câți câini sunt acum, după ce află că în felul ăsta se cheltuie cam un milion de lei pe an? Omul nu știe o cifră exactă, nici aproximativă, dar spune că vreo 35 de procente din totalul maidanezilor s-au mutat pe domeniul privat, adică unde sunt hale vechi, construcții părăsite etc. Bine, bine, dar câți sunt? Nu știe și gata, au fost vreo 7-8 mii acum să tot fie vreo 7000 dar mulți s-au dus pe domeniul privat așa că-ncurcă omului socotelile. Sic!
La Brașov, unde se pare că s-a cam rezolvat problema câinilor vagabonzi, așa spunea jurnalista, zice unul de la un serviciu din ăsta public că s-a luat de câțiva ani problema în mâini, adică sterilizări, adopții, metode de educație… I se taie macaroana și nu mai vorbește nimic, adică i-a luat microfonul… Urmează un tip de la Oradea, de la serviciul public de acolo care spune că în oraș mai sunt vreo 100 (!) de maidanezi că s-a făcut totul prin educație, sterilizări, adopții și gata emisiunea! Brusc, fără să asculte pe omul acela ce are de spus, e gata că e ora exactă și vin știrile, e momentul de publicitate, spațiul alocat emisiunii s-a terminat, bla, bla, bla…
Ați înțeles? Adică omul sfințește locul! Aceleași legi sunt peste tot în țară, doar că unii fac, alții nu termină. La fel ca emisiunea asta de pe Radio România Actualități, se termină ca un ejaculat precoce, fără să simtă cineva ceva, nimic, nimic, nimic!
Și ce trebuia spus de la din startul emisiunii vă zic eu, acum, la sfârșit. O informație cu care trebuia început totul, venită de la o activistă de protecția animalelor care a luat și ea o statistică și a publicat-o. E vorba de o tipă din Brașov, de la o asociație parcă „Milioane de prieteni” sau legături sau suflete, ceva de genul, n-am vreme să caut pe net acum, nu asta e important, ci că am avut senzația că i-a tăiat și ei microfonul. Zicea femeia că în România, în ultimii câțiva ani, conform cifrelor statistice, au fost eutanasiați aproximativ un milion de câini! 1.000.000!
Acum vă spun eu: toate astea costă, toate sunt alocații de la bugetele primăriilor, dacă au fost căsăpiți atâția câini, de ce naiba mai sunt maidanezi? Gata emisiunea, trebuie să plec…
